Poezii despre nicidecum, pagina 5
Sonetul 139
Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poți să iubești pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când ești cu mine;
De ce să mă rănești fiind șireată
Când nicidecum eu piept nu îți pot ține?
Hai să te scuz: iubita bine știe
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmașe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi și pătimașe.
Eu sunt ca mort, deci nu-ți feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez să-mi edific "finitul"
Visez să-mi edific "finitul"
În raza luminii din ultima stea
Ce încă nu scaldă zenitul
Și nimeni nu-i poate vedea
De-aici nicidecum răsăritul...
Da-n milioane de vieți n-ași putea
Ajunge să-i văd licăritul!
Rămân să explorez infinitul
Luminii din slavă, în albul de nea,
Lăudând-ul mereu pe Slăvitul
Stăpân ce poate crea
Un așa Univers cu Cuvântul.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (13 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
2 de Bâte (Sonet Tarot)
Da, ai putere, folosește-o bine
Nu te lăsa condus de îngâmfare,
Că cei din jur așteaptă de la tine
Să fii în viața lor precum un soare.
Ești mai bogat, mai nobil, ai cultură,
Curajul nicidecum nu îți lipsește
Și tot ce ai primit de la Natură
A ta inteligență mult sporește.
Dar dacă-n piept ai sufletul scârbavnic
Și asuprești cu posesivitate,
Iar gândul tău de bine e zăbavnic
Ești un tiran lipsit de demnitate.
Puterea face bine sau rănește
Tu ești acela care o păzește.
poezie de Octavian Cocoș (3 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nebună
dorința poetului este
să scrie în liniște poezie
dar
liniștea poeziei ce-o scrie
pace nu-i dă nicidecum
atunci
dorința poetului este
să iasă din liniște, cum
plină
iese și luna din capul
nopții... și urlă nebună
așa
cum dorința poetului es
te să scrie... să scrie...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec poeți...
Trec poeți cu fruntea-n lauri
Tot prevestiți de vechi auguri
Și trec cârduri mari de grauri
Către viile cu struguri.
Trec poeți cu lotca Styxul,
Dar furișându-se de noi,
De și-au uitat cumva pixul
Tu, Doamne adă-i înapoi!
Căci pedeapsa lor cea mare
Este a-i lăsa să scrie
Nicidecum acea-ntâmplare
De-a pluti în lotci-sicrie.
Trec poeți cu fruntea-n lauri
Ca un cârd flămând de grauri.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând în noapte...
Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viața o cutreier
și gândurile-mi zburdă pe afară...
Strâng gândurile, vreau să le țin bine,
dar unul scapă și-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
și nicidecum nu vrea ca să se culce...
Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
și-n briza răcoroasă de sfârșit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul stării de necesitate
Vreau armonie-n țară-acum,
Nu lupte-n stradă, nu război!
Fi'ndcă utilă pentru noi
Nu-i dezbinarea, nicidecum.
Sunt politruci ce vor, oricum,
Să tragă țara înapoi!
Vreau armonie-n țară-acum,
Nu lupte-n stradă, nu război!
Iar țara, spre a se-ntrema,
Stați toți la masă, într-un gând
Și, ca să fim cu lumea-n rând,
Îmi strig, cu foc, dorința mea:
Vreau armonie-n țară-acum!
rondel de Nelu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul rozelor de azi și de ieri
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aș vrea obștescul adăpost
Să-mi fie la un colț de drum.
Știu al vieții mele rost
Simțirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.
Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost...
Dar am trăit, nu prea știu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipitor de sine...
Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie folosește lumii
și nicidecum mie...
Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alții, nu și pentru neantul
din inima mea.
Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte și de viață,
iar pe domnișoare
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecățile virginității și
de prăpastia necunoașterii gramaticii
limbii române...
Sunt un risipitor de sine
înduioșat de soarta aproapelui
și departelui meu...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ți-e inima ...
De ți-e inima pustie
Sau de doruri arsă,
Câtă vreme bate vie,
La-a tristeții colivie
Oaspete nicicând să-i fie,
Focul iute-ți varsă
Și fă cale-ntoarsă!
De ți-e inima cu toane
Și nițel posacă,
N-o supune la canoane,
Vezi ce-ascunde prin cotloane,
Nicidecum nu trage-obloane,
Sub boltă opacă
N-o lăsa să zacă!
De ți-e inima-mboldită
De necoaptă minte,
N-o lăsa neîngrădită,
De scaieți de-i năpădită
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (3 februarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!