nefiresc

Se-ntorc plângând

Dispar regretele pe rând,
se prăbuşesc în valuri,
iubitele se-ntorc dansând
ascunse printre şaluri.

În pragul serii le zăresc
venind din ţări străine,
chiar mi pare nefiresc
că se întorc la mine.

Dar ele nu pricep nimic,
mă cred ca înainte,
în braţe-mi cer să le ridic,
dorind să mă alinte.

Apoi, cu glasul lor frivol,
m-aduc tot mai aproape,
să-mi dăruiască trupul gol,
în şaluri să mă-ngroape.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie

Nu vezi că plouă întruna?
Umbrela e veche, iubite,
Împosocate gânduri îmi sunt
Azi, ca şi ieri, răvăşite.

Strânge în piept frunza crudă,
Cu gest nefiresc ca şi cum
Fagurii vieţii s-ar umple
Cu pietre găsite pe drum.

Despic neclintita tăcere,
Absent, te observ lângă mine,
Cireşul curând va-mbrăca
Iar colivia-n rubine...

Mă plouă cu zahărul candel
Din norul ce nu mă mai doare,
Închide umbrela, străine,
Un curcubeu râde-n soare!

poezie de Mihaela Alina din Vol. "O fi târziu?" (martie 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cum văd Eu lumea?
Cum mă văd Eu?
Eu mă văd fără tine!
Fără de lume!

Fără de început!
Fără de sfârşit!
Fără de... lume,
Fără....!

Şi... Te-am iubit!
Şi te iubesc,
Într-un fel,
Neomenesc!

Şi viaţa-mi...
Trece nefiresc,
Când Tu îmi eşti,
În tot ce mai gândesc!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconsecvenţă

Parcă mor când îmi spui "te iubesc",
Sunt capcane deja pregătite
Şi îmi sună cumva nefiresc
Să mă chemi pe cărări rătăcite.

Ştii şi tu, ştiu şi eu, realitatea
Şi cu toate acestea plutim,
Nu avem nici măcar libertatea
Ca-n aceeaşi poveste să fim.

Nu există aici consecvenţă
Şi nimic din tărâmul lumesc,
Fără pic de regret şi prudenţă,
Te iubesc când îmi spui "te iubesc".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit uşor

ca un vis prin vis a ve
nit a pus la plămâni
a venit uşor zâmbind a
dus la milano şi adus
încet şoptind
ceva greu de redat
despre un înger desenat
cu cretă de un bărbat
mort acum
un înger cu aripi de dantelă
neagră
nefiresc de neagră
aproape de fum de corona
virus
înger galben de ceară
a venit prin vis ca un vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la Cluj

Până la Cluj pot să beau o cafea,
Să îmi pun o dorinţă ascunsă
Într-o lacrimă încă neplânsă,
Braţ la braţ să pornim undeva.

Până la Cluj pot să scriu un pastel
Despre iarna ce tocmai se-arată
Şi se uită spre mine-ncurcată,
Bănuind că mi-e gândul la "el".

Şi prin frigul cumva nefiresc,
Ce şi-a luat un vremelnic permis
Invocând o neregulă-n scris,
Doar la Cluj pot să-ţi spun "te iubesc".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

nu-mi lăsa moştenire
tot ce n-am avut şi avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de ţărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc şi totuşi îşi caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie şi-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa satului meu

Pe uliţa unde m-am născut,
Am copilărit şi am crescut,
Sunt îmbătrânite case părinteşti,
Construcţii ţărăneşti, româneşti.

Hrisoave pecetluite în poveşti,
Locuri dumnezeieşti pe care le iubeşti,
Dar azi aici şi colo mai găseşti
Rar un pic de tinereţe omeneşti.

În case se află fiinţe bătrâneşti,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.

Pământul ogoarelor e înţelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să locuiesc la tine-n gând,
Să trec încet precum o adiere,
Peste atâtea clipe efemere,
Să fiu poate un vis din când în când.
Va fi o iarnă nefiresc de lungă
Şi peste noi iubirile vor ninge,
Jăraticul din sobă se va stinge,
Iar eu voi fi la tine-n tâmpla stângă.
Zăpezile vor trece îngânând
Colinde, nu se ştie din ce ţară,
Va fi un ger cumplit şi sec afară,
Dar eu voi locui la tine-n gând.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi imaginez o livadă de portocali la Polul Nord şi deodată locul îmi pare mai cald, mai blând, mai lipsit de monotonie şi mai prietenos. Mă şi văd şezând pe o banchiză cu reflexe albăstrui, savurând un suc de portocale şi admirând valurile verzui-roşiatice ale aurorei boreale. De fapt, e un ger năprasnic, e o linişte angoasantă, e un nefiresc romantic şi deopotrivă înfricoşător, dar livada de portocali îmblânzeşte atmosfera şi împinge întregul peisaj dincolo de limitele suprarealismului...

Mihail Mataringa (20 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!