Replici despre natura mihai eminescu, pagina 5
Lucian: Hai, să mergem acum! Presupun că au sosit deja toți!
Mihai: Tot ce se poate să fi sosit.
Lucian: Ah, încă un lucru înainte de a pleca de aici, Mihai! Data viitoare când vei mai dori să transmiți vreun mesaj de genul acesta, acasă, să mă anunți înainte de a-l fi transmis deja, nu după aceea.
Mihai: De ce? Ca să-mi interzici să-l trimit?
Lucian: Nu, normal că n-am de gând să-ți interzic nimic!
Mihai: Desigur, ești foarte subtil... Îmi vei aminti care ar fi impactul unui asemenea mesaj, doar ca să-mi dai serios de gândit asupra acțiunii mele...
Lucian: Anunță-mă doar, atâta tot! Bine?!
Mihai: Nu cred că va fi cazul să te anunț, pentru că nu va mai fi nici o altă dată viitoare. Și nu pentru că ai fi reușit să mă convingi tu cu argumentele tale, sau să mă pui serios pe gânduri... Ci doar pentru că așa am hotărât eu însumi, chiar din momentul în care trasmiteam acel mesaj. M-am gândit să fie primul și ultimul pe care-l voi transmite. Unicul. Chiar i-am avertizat că s-ar putea întâmpla așa.
Lucian: Foarte bine! Dar dacă te vei răzgândi, să mă anunți totuși dinainte. Ne-am înțeles?
Mihai: Fie. Promit că, dacă va fi cazul, te voi anunța. E bine așa?
Lucian: E perfect! Să mergem!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorin: Dumneavoastră sunteți Mihai Ristea?
Mihai: Da. Și sper că vă dați seama că, de fapt, chiar dacă n-am împlinit încă 18 ani, nu prea am nevoie de protecție.
Dan: Știm; am fost informați despre activitatea dumneavoastră sportivă profesionistă. Și ne dăm seama că un fost campion mondial la lupte, ba chiar arte marțiale, indiferent că era vorba doar despre juniorat, nu ar avea nevoie de protecție, dar dacă acestea sunt dispozițiile primite, nu facem altceva decât să ne supunem acestora. Eu mă numesc Dan Firan și mi se spune Forțosu', dar n-am de gând să-mi măsor puterile cu dumneavoastră.
Sorin: Eu sunt Sorin Negură, zis Fiorosul, însă, ca și colegul meu, nu intenționez să mă pun rău cu dumneavoastră.
Mihai: Bine. Dar știți ce, nu sunt obișnuit să mi se vorbească astfel, cu "dumneavoastră", așa că ar fi mai bine să-mi spuneți pe nume, Mihai; am aflat de curând de la unul dintre colegii mei că e mult mai bine să fim prietenoși.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Utile avioanele astea locale, în orice moment. Cred că am să învăț și eu să le pilotez, nu pare dificil. Poate-mi va prinde bine, chiar dacă e cam târziu, pentru că se apropie momentul plecării de pe Proxima.
Lucian: Pentru a învăța ceva nou, nu-i niciodată prea târziu, campionule. Dacă vrei, când te hotărăști, îți pot arăta.
Mihai: Nu, mersi! O pot ruga pe Ly, sau pot utiliza computerul de bord, pentru instrucțiunile necesare.
Lucian: Și dacă poți, ce-ai așteptat până acum?!
Mihai: Nu-ncepe cu reproșurile, comandante! Doar ce-ai afirmat că niciodată nu e prea târziu.
Lucian: Adevărat, nu e, dar ar fi fost mult mai bine mai devreme.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Da și nu... Oricum, e treaba ta! N-am să mă amestec. Dar să știi că Mihai te iubește pe tine, cu adevărat.
Ly: Așa crezi? Lucian mi-a spus și el același lucru.
Nick: Chiar așa? Ce anume ți-a spus?
Ly: Mi-a spus că Mihai ar fi îndrăgostit de mine, dar ca să mă exprim cu cuvintele lui, inițial mi-a spus că băiatul ăsta chiar a pus ochii pe mine. La Mihai se referea...
Nick: Hm, ce exprimare nostimă!
Ly: Dar pe tine ce te face să crezi că Mihai ar fi îndrăgostit de mine?
Nick: Păi, oricine își poate da seama de asta, numai după felul în care te privește mereu... Deci, chiar a pus ochii pe tine; Lucian s-a exprimat corect.
Ly: Cum anume mă privește?
Nick: Așa cum o priveam eu pe Maria și încă o mai privesc... Crede-mă, știu ce spun!
Ly: Știi ce spui, dar nu prea știi să dansezi!
Nick: Te-am călcat? Îmi pare rău, surioară.
Ly: Nu face nimic. Încearcă totuși să fii puțin mai atent.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci, stai puțin!
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Spune-mi, sincer, acum, că Ly nu mai e aici, doar pentru asta m-ai chemat?! Din cauza mamei tale? S-o vezi în imagini, pe supercomputer, de ziua dânsei?
Lucian: Da, desigur...
Mihai: Nu te cred! O fi și asta, dar mai e și altceva. Nu-i așa?! Ce te frământă, Luci?! În toți ceilalți ani, de ziua mamei tale, probabil că ai fost trist, fără să observăm noi, dar nu erai chiar așa, ca acum; tocmai de asta nici n-am observat, nici unul. Deci, ce altceva te supără?!
Lucian: Ah, nu mă-ntreba...
Mihai: Păi, cred că nici nu e nevoie să-mi răspunzi; îmi dau și singur seama... E vorba de Lia, desigur. Ea și Sid, presupun...
Lucian: Mihai, te rog, vreau să mă liniștesc, nu să... De ce încerci să mă agiți mai rău?!
Mihai: Păi, da, e clar acum. Dar, Luci, de ce complici totul? Dacă i-ai spune, sunt sigur că lucrurile ar lua brusc o altă întorsătură, evident, favorabilă ție. Cum altfel?! De ce tot taci? Te încăpățânezi și nu știu de ce! În plus, parcă spuneai că nu-ți faci tu griji din cauza lui Sid Kelso. Ce s-a schimbat între timp?!
Lucian: Ce s-a schimbat?! Multe... În ultimul timp, ori de câte ori am căutat-o prin oraș, am găsit-o în compania lui... La ea în cameră, învățându-l să danseze, la el acasă, când am fost s-o caut pe Sonya, prin oraș... Nu știu de ce tot dau de ei, mereu, ca un făcut! N-aș putea să mă întâlnesc cu altcineva, cu oricine altcineva?! Nu, normal, decât cu ei doi, mereu împreună! De parcă ar ști că asta mă deranjează!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Îți place pasărea aceasta?
Lucian: E splendidă.
Maria: Splendidă, dar din nefericire, o specie rară, pe cale de dispariție, iar asta se întâmplă numai din cauza răutății, lăcomiei și egoismului unor oameni, al căror comportament agresiv față de natură duc la astfel de rezultate dezastruoase, în detrimentul unor vietăți ca aceasta.
Lucian: Ce păcat! Nu pot fi salvate?
Maria: Ba da, cu multă bunăvoință și dăruire din partea unor persoane care iubesc natura, s-ar putea rezolva ceva pentru salvarea lor și a habitatului lor natural.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul: Nestăvilite patimi inundă luncile voinței. Și freamătă-n tufișuri amarnice ispite...
Lupoi (erupe): Ajunge! Termină cu bolboroseala ta burghezo-moșierească! Recunoaște, nemernicule! Am aici manuscrisul! Tu, cu mâna ta, ai scris: "un rege, cărui uși largi i s-au deschis"! E clar! Vrei să-l aduci înapoi pe rege! Pardon! Pe cetățeanul Mihai I... (Încurcat, către Vulpescu). Vreau să spun, pe transfugul Mihai...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Adevărat?! Chiar te-ai bătut?! Când? Cu cine? Și de ce?
Lucian: Campionule, repet, tocmai ți-am spus că nu-mi place să vorbesc despre asta!
Mihai: Haide, te rog, spune-mi! De ce te-ai bătut?! Cu cine?! Te-au enervat? Ți-au vorbit urât? Probabil că te-au înjurat...
Lucian: Nu, eu nu răspundeam la asemenea provocări, cel puțin nu astfel, doar sunt un tip civilizat, nu mă pretez la asemenea manifestări. Am standardele mele; le aveam și atunci, deci, nu mă coboram la un asemenea nivel, să răspund cu pumnii sau în alt fel, la înjurături.
Mihai: Și atunci? Cum s-a întâmplat totuși?
Lucian: M-am bătut cu niște tipi răi, pe stradă.
Mihai: Ah, o încăierare de stradă... Ceva de genul încăierărilor între bande?!
Lucian: Nu, nici vorbă de așa ceva! Nu mă amestecam unde nu-mi fierbea oala... Ce să caut eu între bandele stradale și încăierările lor?! De fapt, am intervenit în favoarea unei alte persoane, în apărarea ei.
Mihai: Asta înseamnă că te-ai bătut cu niște tipi răi pentru altcineva?
Lucian: Da, exact.
Mihai: Păi, asta-i o faptă bună, Luci!
Lucian: Poate... Halal faptă bună... Nici măcar nu știu pe cine am ajutat și de fapt, nici nu-mi dau seama dacă am ajutat-o totuși, cu adevărat. N-am aflat nici până acum...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că ați vorbit acasă, cu părinții voștri, iar aceștia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu știm cum vor mai reacționa.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbește astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinților săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ți ții gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinții noștri, deși... Tu... Cum ziceai că te numești?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi și sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Știi că la început îmi spuneai "domnule"?! Ți-amintești? Dintre toți, ai fost singurul care mi-a spus vreodată astfel.
Mihai: Cine, eu?! Ah, da, Luci... Sigur; însă doar atunci, la început, când de abia te-am cunoscut; tu, cu Alex și cu Nis... Ce să-ți spun?! Eram timid, emoționat... Și-mi păreai; nu știu cum... Deosebit? Oricum, o singură dată ți-am spus astfel; după aceea, nu mai; gata!
Lucian: Da; o singură dată...
Mihai: Și?! Ce-i cu asta, comandante? Ai vrea să-ți spun din nou astfel? Să știi, aș putea, nu mi-ar fi greu...
Lucian: Cum?! Nu! În nici un caz, Mihai! O singură dată a fost mai mult decât suficient.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!