Poezii despre misiune, pagina 5
Numele
Numele
Pe portativ consoane și vocale se unesc,
Ca notele muzicale-ntr-un solfegiu,
Cuvinte sonore din ele se-mpletesc
Și propria noastră partitură se transcrie.
S-o ascultăm mereu pe oriunde ne perindăm,
Că de la sfinții noștri părinți al nostru nume vine
Și tot respectul pentru acest dar, lor să-l acordăm.
Dându-ni-se la naștere un nume,
Ni se dă în viață și un vădit rost,
Ca-n a noastră existență să ne străduim
Să facem din el o faimă, un renume,
Un nume cu răsunet și de lume admirat,
De-om reuși ori ba,
Pe parcursul întregii vieți, noi vom afla.
Îi zetrea noastră, ce-n cufăr cu pietre bătut,
Ascunde-n el comori de neconceput,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (22 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre cuvinte
- poezii despre celebritate
- poezii despre bogăție
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre valoare
- poezii despre stele
- poezii despre simțuri
Poveste cu somon
Pe coridor am și eu niște plante amărâte. Le stropesc, ele se agață de viață, așa ar trebui să fac și eu.
În timpul prânzului, somonul din farfuria vecinei a sărit și a mușcat-o de nas. Un somon carnivor. S-a produs o oarecare tulburare. Un chirurg a refăcut organul olfatctiv, cum era el, frumos și mândru. Rău este că somonul a reușit să fugă. A fost văzut în parc, se hârjonea cu niște câini vagabonzi. Avea mișcări de focă, îi mușca, iar câinii lătrau fericiți că au un tovarăș de joacă nemaiîntâlnit. Cineva a propus ca somonul să fie trecut în cartea recordurilor. Dar pe numele cui.? Pe al meu, în niciun caz. Este și acum present în parc, autoritățile nu se interesează de el, au multe, alte probleme. Ce facem, mai cumpărăm somoni? Am citit că plantele și animalele ( somonul nu este animal, da?) au suferit mutări genetice. Eu, care nu sunt somon, am în ultimul timp niște vise caudate, mă dor ceafa, umerii, mușchii dorsali.
Medicul- șef al ospiciului a venit să-mi strângă mâna în somn. Apoi a scos un strigăt, de s-au dărâmat jumătate din clădirile din cartier. În alt vis, vorbeam cu mine la persoana a treia.
Într-o altă viață, somonul a fost profesor la Colegiul Frații Brown, din Lancashire. Am auzit că un domn, după moarte a ajuns ventilator. Bătea dintr-o pală ca o inimă.
Apoi a apărut o ființă cu contur incert și misiune ingrată. Trebuia să demonstreze că a fost somon la viața lui.
În acest timp, avioanele se uzează, cad în picaj, justiția, morala nu au nici un cuvânt de spus.
Eu am gustat din aura sfinților. Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace. Pământul mă apasă. Veșnicia pare un fluviu rece în care cresc somoni. Pereții rostesc poeme. Omul se chinuiește singur, se ghemuiește de durere. Râde. Iadul se holbează la noi. Secundele măsoară eternitatea. Peste tot sânge, din soare, stele, lună, florile câmpului sunt roșii, somonii sunt roșii. Basta cu sângele și cu această culoare roșie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zoologie, poezii despre sânge, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre plante sau poezii despre câini
Poveste din dializă...
După ce le-am dat binețe fetelor din dializă,
le-am spus, sincer, cu blândețe: - Astăzi nu mai intru-n criză,
nici nu chem infirmiera la final să-mi țină stază,
sigur merg pe filiera: doar pe mine punem bază!
Ce să vezi, totul e bine când o dăm pe armonie,
iar discuția începe: - Ai mai scris vreo poezie?
Una, dis de dimineață: "DACĂ CEL DE SUS... MĂ CERE",
pe care-o citește Gela cu cea mai mare plăcere!
Doamna Neacșu face zâmbre că n-are și ea Facebook,
încearcă să bage strâmbe și vrea schimbare de look.
Lupancea e cam nervos că nu-i merge "manivela",
de tv nemulțumit, dă lui Chelbe "daravela",
zicând că e obosit, cu ea nu are ce face,
se întoarce plictisit, în pat se duce și zace!
Barbu, ca de obicei, nicio vorbă nu mai scoate,
dar din ochi îi sar scântei, iar să vorbească nu poate!
Numai Domnul Vasilichie turuie ca o morișcă,
mă freacă (ca pe ridiche) și-apoi mă-nvăluie-n frișcă!
Face versuri, spune glume și o dă pe fantezie,
iar la gură face spume: i-a ieșit iar poezie!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre știință
- poezii despre vorbire
- poezii despre vestimentație
- poezii despre versuri
- poezii despre umor
- poezii despre sănătate
- poezii despre sinceritate
Cu adevărat cu El?
"Cine zice că rămâne în El, TREBUIE să trăiască și el cum a trăit Isus." (1 Ioan 2,6)
Cărările spre slăvile-aurite nu au sfârșit, dar au un început -
În grajdurile Betleemului Iudeii - acolo-au luat ființă și-nceput.
Ai cunoscut și tu, creștine, umilința acelei pocăinți zguduitoare,
Primind s-apuci, batjocorit fiind, să mergi și tu pe-a grajdului cărare?
Acel ce a creat și timp, și spațiu a trebuit să fugă urmărit
De-un fir de praf, de un nimic, de-un nimeni, dar care totuși îl ura cumplit.
Ai cunoscut și tu, creștine, această ură stârnită de viața ta divină?
De nu, ai grijă: n-ai să-mparți nici pacea din veșnicia care stă acum să vină.
Acel ce le-a făcut și e dispecer, veghind de veacuri peste lumi și stele,
Și-a așteptat chemarea în lucrare, treizeci de ani tot adunând surcele.
Ai cunoscut și tu această așteptare, făcând un lucru foarte ne'nsemnat,
În timp ce-o mare misiune-ți sta în față? Putut-ai tu s-aștepți să fii chemat?
Acel ce a hrănit pe mii de oameni, El însuși fu din greu înfometat,
Deși numai dorind putea să aibă; nu-i totul oare tot prin El creat?
Ai cunoscut și tu, creștine, lipsa și ai răbdat în timp ce-ai fi putut
Să ieși din ea neascultând de Domnul, oricând, dacă aceasta ai fi vrut?
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre sfinți, poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre creștinism, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre început
Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre frică, poezii despre România, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre sfințenie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Legile Marinei Militare
Acum, iată, acestea-s Legile Marinei Militare,
Nescrise, multe și folositoare;
Cel înțelept va ține cont de ele
În toate voiajele lui pe mare;
*Nimic nu-i scapă distrugătorului,
Nici legii care vântură mereu pleava,
Pentru că forța navei e Serviciul,
Iar puterea Serviciului, nava.
*Aveți grijă ce spuneți despre Comandanții voștri,
Fie că vorbiți cu glas tare sau în șoapte moi,
Ca nu cumva vreo pasăre să plimbe vorba,
Iar aceasta să se-ntoarcă, jungher, la voi.
Dacă muncești de dimineața până seara
Și pentru toată truda un reproș e stimulul,
Este-n regulă ca tunul să fie smerit,
Orice armă trebuie să-și domine reculul.
[...] Citește tot
poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre înțelepciune, poezii despre zâmbet, poezii despre serviciu, poezii despre prudență, poezii despre prostie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ca pe vremuri (extras)
E-o mare necunoscută dincolo de soare-apune și-o semeață flotă
Naviga pe-acele ape azi luptele-i sunt amintite-n câte scurtă notă.
Goelete, galioane, brigantine și șalupe cu fel de fel de greemente,
Fregate, nave cu tunuri pe trei punți și pânze albe, confiente,
Dormeau acolo și visau... când, brusc, velele li s-au umflat sus
Pe catarg, deoarece Briza amintea de marinari cum astăzi nu-s
Și-o mie de voci pătimașe lansau chemări pe apele singurătății:
"Veniți, ei v-așteaptă, ca pe vremuri, pe drumul mării și-al libertății!"
Și Briza călătoare susura-ncet, ispititor: "Ca pe vremuri,
În gerurile Nordului, unde norii negri și-au tot stors și stors
Fulgii, iar ei au așteptat, oh, așteptarea! Ca pe vremuri,
Puternici și răbdători, de la Pentlants la estuarul Forth.
Cețurile vinete orbeau ochii, nu se vedeau promontoriile,
Se prăvăleau furtuni sălbatice, zilele se-apropiau tot mai haine,
Dar ei le luau în piept nepăsători ca pe vremuri,
Și știu că întotdeauna se gândeau la tine."
Era pe-ocean o fregată cu vele întinse, în grăbit marșrut,
Vorbea răstit, ca toate fregatele care n-au timp de pierdut:
[...] Citește tot
poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre noapte, poezii despre marină, poezii despre artilerie sau poezii despre stânci
Articole culturale referitoare la misiune
- StarT LA Metropolis! – concurs de proiecte și bază de date pentru tinerii absolven?i de teatru
- Top Gun: Maverick
- Hold My Hand
- M Jackson: Cum să-?i cre?ti propriul ghe?ar
- Cedric Habiyaremye: Cum poate quinoa să ajute la combaterea inani?iei ?i malnutri?iei
Mai multe articole despre misiune la Blog.Citatepedia.ro »