Epigrame despre mereu, pagina 5

Mereu mai scurtă pe picioare,
Deşi era, odată, scut,
Scurtimea ei e grăitoare
În sensul că te lasă... mut!

Pensionarul, cam sinistru,
Negociază-n gând mereu:
La bani cu domnul prim-ministru,
La ani cu... bunul Dumnezeu!

Mereu îl cicălea nevasta
În căsnicie; pentru asta
La cimitir să vină-i place
Că el îi zice... şi ea tace.

El avea un cap de neamţ,
Dar cădea mereu în şanţ...
Că în trecere la ruşi,
A făcut cu votcă... duş...

epigramă de Constantin Enescu (16 decembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El ca om ce-şi înţelege
Rolul său de-ndrumător,
Îşi petrece ziua-n birturi,
Tot mereu lângă popor.

După ani de căsnicie,
Ea-i la fel de durdulie.
Nu-i nimica de mirare:
El mereu e-n deplasare!

A fost scris un comentariu. Referitor la mereu, Madame [din public] a spus:

Aşa este gâsca, durdulie. În schimb, femeia isteaţă îşi urmează soţul: e mereu în deplasare!

De două mii de ani trecuţi
Am fost mereu sacrificaţi,
Fiind de-atâtea ori vânduţi,
Dar niciodată cumpăraţi!

Avem cu toţii parte
Mereu de-aceeaşi vrere:
Se tem vii de moarte
Şi morţii de-nviere.

Vecina mea cu miere-n glas,
Ce m-ajuta mereu,
Din bunătate a rămas
Gravidă-n locul meu!

Palatul de patrician,
Statui de aur în odaie,
Dar cum sa fii politician,
Când tu o faci mereu de oaie.

<< < Pagina 5 >

mereu