mercur

E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...

E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veşnice-n munţi s-au topit

E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii şi pier
şi cei nenăscuţi tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer

Oh, Doamne, şi umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde

Tu vino cu mine, femeie, îţi jur
te-oi face să rîzi şi să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimia nu este o sală de conservare a jazzului vechi, cum pare uneori. Nu putem şti ce se poate întâmpla mâine. Cineva poate oxida mercur, franciu, sau radiu. Un mineral din Scoţia poate conţine un cuarc nesaturat pe 1020 nucleoni. (acest lucru înseamnă 6000 pe gram.) S-ar putea înfiinţa o ediţie extraterestră a revistei "Chemical Abstracts". Universul poate fi un balon de săpun 4-dimensional într-un spaţiu 11-dimensional, cum susţineau unii teoreticieni ai supersimetriei în mai 1983. Cine ştie?!

citat din Christian Klixbull Jorgensen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vine noaptea

Şi acoperite de muşchi, pietrele crapă
Frigul vrea să dea lovitura la noapte.
la violoncel vântul sună a recviem
rugăciuni grăbite se murmură-n şoaptă

Litanie lângă litanie, epitet lângă epitet.
Fotoni filtraţi peste seara polară.
Şi stihul, pe lângă mercur, îngheaţă
cu ţurţuri plâng vietăţile pe-afară

Frigul la ferestre desenează icoane.
Cu tuşele de tăcere la îndemână
Lumina, spasmodic, din bec filează
Iar noaptea nu mai vine, se amână...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Aura Christi
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note umede

Note umede pe clape de sticlă
Xilofoane de tablă şi ţiglă
In acordurile de simfonii
Exaltează bisul amintirii

Violoncele cu reflexiile-mi
Pe bitumuri răsărite-mi
In cântările-mi burniţate
De decorurile betonate

În baghete de rafale dirijate
De nouri compuse, orchestrate
Cântă simfoniile-mi de mercur
Topindu-mă de tot ce e în jur

Intr-un strop căzut pe fereastră
Cu bătaia inimi-mi prelinsă
Pe harpa coastelor uşor atinsă
De privirea de floare în glastră

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (în transă): Pustietatea e mai însetată decât pustiul! Bea, băiete! Dizolvă lumea ta cea strâmbă! Caută cristale noi! Bea şi fugi! Ieşi din logica lucrurilor simple! Statornicie găseşti oriunde, în pietre, în arbori uscaţi, în drojdia socială! Gâştele au descoperit taina botezului înaintea oamenilor! Învaţă aşadar să mergi pe ape! Lasă potecile! Drumurile sunt pentru hoţi şi milogi! Eşti talentat! Ai putea ajunge departe, călare pe o oaie blondă! (Face câteva semne magice.) Te cunun cu rătăcirea! Nuntă chimică! Sulf şi Mercur! Dragoste sfinţită, strânsă bine în uşa bisericii...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţial, am strâns un geamantan de bani şi am zis că mă duc la un meşter în ale actoriei. Pe vremea când toată lumea alerga în Bulgaria şi în Turcia după rulmenţi, mercur, săpun, ciorapi şi alte lucruri, eu mergeam şi stăteam cu orele la Biblioteca Sadoveanu. Într-o zi, am văzut un volum de Constantin Stanislavski şi unul de Viola Spolin, care explicau, punct cu punct, că actoria e aşa, aşa. Şi eu m-am gândit că făceam din instinct tot ce se spunea acolo. Ce-mi mai trebuie mie meşter? Şi atunci, m-am uitat la geamantanul cu bani şi mi-am zis: "Ba nu, banii ăştia îi ţin!". Am avut dreptate.

citat din Costel Caşcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o statuie arămie

Aştept între pereţii de gheaţă
Răsăritul Soarelui. Mă uit
Printre lacrimile îngheţate
La marginea ochilor
şi văd văzduhul
Înroşindu-se şi Chipul Tău
Se dezveleşte ca o statuie arămie
În faţa unui miting pământesc

Dar cine va recunoaşte în Auroră
Pe cel care aduce mesajul Păcii
Cine va recunoaşte în răsăritul
Roşu de sângele martirilor
Pe cel ce-şi dezveleşte Faţa
De Prinţ al Păcii?

Vino iar primăvară
Lumea caută ghioceii înflorind
În sloiuri de gheaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţii şi poeţii

Premii primesc poeţii, bieţi
De editori-mbătaţi
Să toarne lor arginţii
Să trăiască ca prinţi!

Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.

Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele

Ce să dea poeziei valoare
Şi curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercur

Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu şi inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poţi să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ţi zace-n gheaţă şi-n veşnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ţi fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbeşti, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ţi opresc slăbirea, căci meteoriţii nu-ţi îngroaşă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină...

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer, genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune..

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor,.. reci de cufăr....

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!