Epigrame despre mananca, pagina 5

De ce-o fi mare cât o stâncă?
Se-ntreabă ea, a mia oară,
Că doar o dat pe zi mănâncă,
Însă... din zori până în seară.

epigramă de Paul Constantin (26 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zgârcit îşi pune Guţă,
Când mănâncă, ochelari:
Micile-mbucături astfel
I se par grozav de mari...

Cartea "Balade si idile" de George Coşbuc este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar ~~-9.90-~~ 4.99 lei.

Demnitarii, azi, mănâncă
Din ciolane nemuncite,
Iar poporul speră, încă,
Mestecând răbdări prăjite!

S-o acuzi pe biata fată
De păcate, fără vrere?
Cât o fi de vinovată
Că mănâncă nişte mere?

Când pe rafturi se-mbulzeşte
Caşcavalul expirat,
Ouă şi salam stricat,
Se mănâncă... româneşte.

Ştiind, din câte-am învăţat,
Că omu-i ce mănâncă,
Ecoul porcului mâncat
Ne urmăreşte, încă!

Deşi de viaţă se discută
C-ar fi amară, cum s-a spus,
Eu sunt convins că e plăcută,
De ne-o mănâncă cei de sus!

Poliţiştii au contestat...
Să-l oprească pe mascat?!
El a dat mită cu carul...
Sigur se joacă... cu jarul.

Îţi dau un sfat (cred de pomană)
Cum creşti în abdomen şi guşe,
Mănâncă mai puţină slană,
De vrei să mai încapi pe uşe!

Greierele-ntreaga vară
Cântă, bea, mănâncă mici;
Pentru iarnă să nu piară
Şi-a găsit vreo trei ''furnici''.

<< < Pagina 5 >

mananca