ma evita prietenii

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toţi ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut şi lipsit de apărare,
Viaţa mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neştiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorţii.

De nicăieri, o rază de lumină, -n faţa mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Şi, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopţii de coşmar,

[...] Citeşte tot

poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi maşina (fabulă)

- Că în "balanţă" sunt un singur cal...
Eu recunosc şi dau în scris!
Referitor la conduită,
Am;însă;eu ceva de zis;
Şi bunăoară, să luăm doar un aspect!
Eşti tehnică;modernă;delicată...
Şi totuşi eşti atât de fluierată...
Eu, însă nu-s!... trec maiestos
Şi atâta lume mă evită!
Să fluiere nu văd nici unul...

Morala
... Tu ai ceva scris pe copită!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cu perciuni

să nu exagerăm... la mulţi ani
totuşi îi spun
frumoasei scriitoare născută pe doişpe
noiembrie în ultimul ceas
al unei tinereţi răpitoare
(?!) - născută
ca să se fută,-n literatura popo
arelor vast migratoare
cum şi prietenii mei, evreii, ar fi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toţi prietenii mei!

Ultima frumoasă zi de primăvară...
Priveşte-o, opreste-ti cu ochii o floare!
Şi cu-o dorinta in ea, dar fara suspin,
Numai cu drag si-n parfum de crin,
Da-i drumul, usor si crezand... in al tau san.
*
Vei fi, fericit
Se va-ndeplini!
*

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea

Scumpă şi dragă surioară
Tu eşti toată-a mea comoară
M-ai învăţat să lupt cu viaţa
Să-mi menţin vie speranţa.

Mă susţii necondiţionat, mereu
Şi nu mă laşi ca alţii la greu.
Prietenii pleacă de lângă mine,
Dar eu am toată baza în tine.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei ştime,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.

Cum vise mi se tot perindă
În faţă, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cetăţi preface auru-n ruine,
Prietenii ţi-i schimbă-n sceleraţi,
Prin el cel nobil ticălos devine
Şi-ai oastei capi vrăjmaşilor predaţi;
Corupe, lacom, purităţi virgine;
Nicio primejdie nu-l ţine-n laţ
Căci pângărind şi înjosind ştiinţa,
Orbeşte judecata, conştiinţa.

poezie clasică de Luis de Camoes din Lusiada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem schimba

Putem schimba prietenii
şi sigur, nu ne va fi greu.
Putem schimba întreaga lume,
dar nu-l putem schimba pe Dumnezeu.
El a fost şi va rămâne
în viaţa noastră, tot mereu.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Dan despre fiinţa omenească

Unchiul Dan a spus
ascultă,
există dreptate şi există nedreptate,
şi mai există două tipuri de oameni:

Cei în care nu poţi avea încredere
şi cei în care poţi avea încredere că nu pot fi nedrepţi.

Scoate microscopul şi hai să vedem
ce fac anumite persoane atunci când
află că ai făcut o greşeală.

Dacă te tratează de parcă n-ai mai fi o fiinţă omenească,
atunci află că
aceea este faţa diavolului.

Mă sperie mai mult acei care
cred că ei au drepate absolută decât
acei care ştiu că au greşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Lonnie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc înconjurat

de prieteni pe care nu
pot să-i ating! un poet
adevărat, un cinic exasperat
ar continua: şi
ei trăisc tot aşa!
şi
ei trăiesc tot aşa!
eu? nu
adaug nimic la cele trăite
de mine
de prietenii... apăsat
virtuali

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!