Epigrame despre luna trista, pagina 5

Natura-i simplă-n legea ei
Şi o pricepe orişicare:
Pe LUNĂ, dacă-ar fi femei,
Prin lege-ar fi femei... uşoare!

Când bunica sună, spun cu bucurie:
Izolaţi sunt, bine. Cine o să creadă?
Mami se bronzează în bucătărie,
Tati, de o lună, pescuieşte-n cadă!

Martie e luna-n care dăruim
Flori-buchete, aţe-mărţişoare,
Dar, din nou, cu toţii, iar ne aburim,
Hâc... cu patruzeci pahare!

epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2008)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a plecat în luna lui de miere
Mulţi cititori i-au spus la revedere;
Şi l-au felicitat cu bucurie
Căci timp de-o lună insul nu mai scrie.

Armstrong a ţinut să spună
Colosala şi cosmica ştire,
Pasul meu micuţ pe Lună
E mare pentru omenire.

Lună de lună se agită
Că vine pensia mărită;
Recesiunea-i sistem Boc:
De vine, zici că ai noroc...

epigramă de Constantin Enescu (22 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Plictisiţi de-această ţară,
Cred că e mai bine-afară;
Situaţia e tristă,
Dar rezistă.

"Viaţa pe aici e tristă!"
Zise Păstorel iubitei,
Necăjit că nu există
Şi un strugure-al ispitei.

Auzind că Diaspora
Iese-n corpore la vot,
Veorica stă cu ora
Tristă că s-a lins pe bot.

Tristă jalnică figură,
Ce mai ala-bala,
Sunt mai demolat în gură
Decât... capitala.

<< < Pagina 5 >

luna trista