Poezii despre lesne, pagina 5
Balada inimii naive
stăteam în mansarda de fildeș, cuminte,
și remaiam neîncetat cuvinte,
iar îngerul-mi zicea: dă-i înainte
și nu lua la tunete aminte.
dar inima, frumoasa mea năroadă,
nu i-a ajuns pe geam să vadă
și gata în amoc să cadă,
a coborât desculță-n stradă.
întâi i s-a cerut o dijmă, nu prea mare,
ceva așa, ca taxa de parcare,
pe palma ei de loc sub soare
și un permis de-acomodare.
a întâlnit un bișnițar în cale,
vindea înfiorări carnale,
iar ea, naivă și cam bleagă,
pe loc s-a dăruit întreagă.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna ta
Simt dulce mâna-ți dragă în mâinile-mi febrile!
Lin, degetele tale le-ating, de catifea,.
Năvalnice extaze mă copleșesc, subtile,
Și fire nevăzute mă-nlănțuie de ea.
Când simt că tremur, mâna-ți nădejdea îmi trezește,
Și soarta grea mai lesne o pot întâmpina;
Oricât de-adâncă-i rana ce-n sânul meu dospește,
Durerea să-mi aline, mi-ajunge mâna ta.
Când sufăr, câteodată, de mângâiere plină,
O simt cum se așează pe fruntea-mi, ca un scut.
Și fruntea-mi ce spre mâna-ți, pioasă, se înclină,
Roșeste, ca în ziua întâiului sărut.
Atunci, trecuta vană splendoare parcă-nvie;
Aș vrea să-mpart cu tine și drumul cel mai greu,
Spre orice țel, prin noaptea cu bezna ei pustie,
Doar de-aș putea de mână să mi te țin mereu!
poezie clasică de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA CEASUL BLÂND AL SERII
Nimic nu stinge fiara ce doldora coboară
Topindu-se sub sfoara întinsului pământ,
La ceasul blând al serii lumina o doboară
Carbonizând înaltul, croind negru veșmânt.
Se troienește-argintul în infinite zări
Ștergând sinitul zilei, încorsetând seninul,
Acoperind de umbre noptatice cărări
Mușcând bucăți de lună, ademenind divinul.
Tăciuni smoliți separă funinginea de scrum
Lansând al nopții leagăn în ațipiri de cer
Trezindu-se grăbiți, făcându-și lesne drum
În temporale spații ce niciodat' nu pier.
La orizont e fiara ce urcă dogorândă
Dorind să mai aprindă lumina-n zori de zi,
Domol începe-a arde sub flacăra flămândă
Pân' ce amurgu-i stoarce puterea de-a urzi.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare zi... (După poezia "În fiecare zi..." de Romulus Vulpescu)
În fiecare zi suntem mințiți
De cei apropiați și de vecini
Și chiar de suntem foarte des pățiți,
Uităm și gestul, și-ale lui pricini.
Ne amăgește soața, când și când,
Și suferim, dar îi permitem încă;
Ne reculegem apoi, meditând,
Precum yoghinii, în tăcere-adâncă.
Ne răsucim în așternutul rece,
Înfrigurați de-atâta așteptare,
Silabisind, atunci când timpul trece,
O mantră nouă, pentru remontare.
Ne pomenim, apoi, turbați de chin,
Că gardul la vecina ‒ parcă nu-i! ‒
Înfierbântați, dăm peste alt vecin
Și de-o nevastă, care nu-i a lui!
În fiecare zi, noi așteptăm,
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Romulus Vulpescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu... (MIX)
Eu nu sunt chel, sunt mai înalt ca păru'
Dar sunt bărbos, un dac adevărat
Consider că este un grav păcat
Dacă nu ești curat, ca adevăru'!
Eu nu mă epilez pe piept, picioare,
Și nu port pantalonii strâmți și scurți
Și nici pantofi de piele pe desculți...
Nu am nici excedente de valoare.
Eu nu-s deștept cum îmi doresc mereu
Dar nici atât de prost cum ar vrea lumea
De crezi că-i bine cum te-ar vrea mulțimea
Stai potolit, n-o să-i devii erou...
Eu nu sunt sclavul nimănui, n-am ierarhie
Nu vreau să dau raportul zilnic la stăpân
Tot ce-mi doresc este să fiu mai bun
Să-mi fredonez în cap o melodie.
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (31 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dubito, ergo sum
Mă trezesc drept și nemișcat,
Aproape țeapăn.
De ce să mă îndoiesc mai întâi?
De brațul drept, pe care
Îl arcuiesc spre tâmplă;
Forme rotunde, țeasta-mi șlefuită
De-atâtea gânduri și de-atâtea vise.
Îmi îndoiesc apoi picioarele,
Unul câte unul.
Încovoiat, urmează trupul
Să se ridice precum Lazăr,
După a patra zicere.
Nici îndoielile nu îmi mai ies
Așa de lesne.
Încovoiat, cobor la rugăciune
Și stau chircit. Nicio minune.
Nu mi-a rămas chiar niciun argument
Să cred în mine?
Îmi duc mâna către față,
Să știu de mai sunt în viață.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inversiunea valorilor
În valorile recente s-a produs răscoală,
Cică omul în prezent, poate făr' de școală.
Astfel, contracepția-i luată
Și concepția alungată.
Banii sunt pe primul loc,
De ești doct sau dobitoc.
În iubire nu se crede,
Ci în nunta cu mult verde.
Scrisul și cuvântul dat
Este lesne aruncat.
Cine virgula o mută
Și pământul îl strămută,
Este folosit cu spor
Și nu este infractor.
Forma fizicului lat
Și a capului pătrat
E valoare intrinsecă
Astăzi, intr-o bibliotecă.
Se rostesc cuvinte mari
De copii și de șpăgari
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (24 iunie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ochiul tău drept îndoiala curgea ca un râu
atingându-mi palmele pregătite să frământe
lutul glorioasei clipe
am renunțat să visez
doar mă scald în durerea unui trecut incert
cât poți tu să fii e lesne de înțeles
un drum fără margini
sau un lan de grâu nesfârșit
unde macii îndrăznesc să tulbure aurul zilnic
ochiul tău stâng se rezema pe albul feței de masă
și n-am făcut nimic să rup lanțul acela fragil
pentru că eu am renunțat să visez
doar mă scald și acum
în durerea unui trecut incert
și totuși
te-ai desprins ușor
ca adevărul de pe un perete imaginar
intrând în jocul fără întoarcere
eu te-am rugat să te rogi
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii,
Alții că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariție pe lumea asta cenușie și tristă,
Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubești.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena care eclipsa
Toată lumea prin frumusețe, dorită de toți
A părăsit un soț bun
Și a luat drumul Troiei,
Alegând dintre toți oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credința datorată propriului neam,
Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinții dragi...
A apucat pe căi străine...
[...] Citește tot
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artista și melcii
Pe un sferic peron, populat de retine,
La urcarea în vis, lesne schimb pelerina.
Chiar de-ai fi impiegat, nu cred moarte în tine!
Eu trec printre rute, lunecos ca lumina!
.
Nu cred! Nu voi crede-n tine, moarte, vreodată!
Cum să cred în ceva ce nu poate trăi?!
Ești sărmana perdea cu frici multe brodată,
Un ochi orb exilat între-a fi și A FI...
.
Ești semnalul ce-i stins sub cupola din gară,
Pendul perisabil într-un pseudo-ceas.
Pizmașă tangentă ce-i rămasă pe-afară,
Din cerc exilată în rotiri de compas.
.
Eu trec printre gratii lunecos ca lumina,
Micșorez râul Styx și-l închid în butelci.
În sisifica scenă, știu că sunt balerina,
Artista pe poante dintr-o gară cu melci.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!