Serioase/triste despre joc de cuvinte, pagina 5
Ochii mi se par cel mai sincer organ al corpului. Buzele spun cuvinte dulci și apoi cuvinte aspre, mâinile țin strâns, iar apoi lasă, alte organe mimează orgasme. Ochii nu știu să mintă. Ei aruncă fulgere la mânie, radiază la fericire și se deschid lacrimilor în nefericire.
Teodor Burnar (octombrie 2010)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sărmanele cuvinte
Sărmanele cuvinte ce suferă flămânde,
și trec neobservate, atâta le iubesc.
Din locul meu le dau culori prea blânde,
înseninându-se zâmbesc și-n mine cresc.
Și firea lor, închisă-n a mea teamă,
se înnoiește-n văzul tuturor;
de cântece n-au fost băgate-n seamă
acum ele pășesc spre al meu cor.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie stupidă
acopăr strada privirii
cu copertine de cuvinte
unele fără de margini
altele cu bastonul
celui care nu vede alb
stupizenia unei poezii
constă să pui cuvinte grămadă
de la zdrobite imagini în cuvinte
până la cel ce nu se simte
acel ce nu vrea să înțeleagă
poezia nu mai este întreagă
este stupidă, proastă și banală
de ce o mai pui pe o pagină goală
de fapt este o pagină albă
care te trimite acolo unde
nu mai ești decât tu albă
coală simplă de hărtie
este poezia mea
spuneți: ce aveți cu ea?
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
M-aplec peste cuvinte
Gândind că Universul
e tot ce ne desparte,
Mi-adun toată visarea
pe-o margine de carte.
Mă-aplec peste cuvinte
aproape, mai aproape
Și mă-mpreun ca luna
cu luciul unei ape.
Ca un ecou mă-mprăștii
tremurător în unde
Când din înalt de ceruri
Luceafăru-mi răspunde.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândim și rostim: de ce Dumnezeu nu ne spune prin cuvinte ce vrea de la noi? Dar uităm că numai noi, în slăbiciunea noastră, vorbim prin cuvinte inexacte, insuficiente, unilaterale. Iar Dumnezeu are alt limbaj, alt mijloc de transmitere a voii sale. Acest mijloc este întreaga viață a lumii exterioare și tot ce s-a investit în sufletul nostru.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vor fluturii?
"Fluturii? Esențe pure"
Cuvinte, cuvinte
Ia aminte
Fluturii să mă alinte
Prin ploi și soare, inainte!
"Către?"
Privind în sus nu poate fi spus
Privind în jos înca un pas alunecos
Spre al capat vieții intunecos.
poezie de Bachin Deian (18 iulie 2014)
Adăugat de Bachin Deian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de învățătură
Cuvinte de învățătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.
O lume mai înțeleaptă,
Fără oameni necăjiți.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoși, fericiți.
Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terorismul intelectual este un sistem totalitar. Dar un totalitarism nostim, ipocrit, insidios. El urmărește să-l lase fără glas pe cel care contrazice, să facă din el un animal bun de dus la tăiere. O sacrificare fără vărsare de sânge, doar cu rafale de cuvinte. Cuvintele bunei conștiințe. Cuvintele marilor conștiințe. Cuvinte care ucid.
citat din Philippe Poindron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai exist?
stau ghemuit între două cuvinte
eu și tu...
diagramă pe tabelul Mendeleev
am sărit de cele două cuvinte
de metale grele
privesc cerul prin ultima clipă
care mai există
am primit două palme...
după operația de memorie
m-am uitat pe mine sub bisturiu
sau mai exist...
să constat asta?
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Asteroizi
iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi amețiți pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoașterii,
strângând în brațe spinii morții
pe nisipul zădărniciei înfricoșetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
și-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri și cuvinte în adorație,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!