ion creanga profesor

În numele şi-n prenumele matale bădie

Vă cam ţineţi de poveşti
poate-o să se rupă creanga
copilărie iată ultimele veşti
fulgii vor cădea gratuit toată iarna

Poate să se rupă creanga
Doamne-i doldora de stele
fulgii duc pe sus targa
cu mireasa iluziei mele

Doamne-i doldora de stele
copilărie ţinta mea eşti
de tine mi-s lacrimile grele
hai şi spune-mi iar poveşti

Şi viaţa şi moartea treacă meargă
în numele şi-n prenumele lui Ion Creangă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 martie 2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra prozatoare Elena Creangă publică şi la Albina

A fost un trăznet şi-o lumină
Şi toată lumea se închină
Că într-a artelor grădină,
S-a prins şi-o creangă de-o... albină!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama a fost cel mai bun profesor al meu, un profesor plin de dragoste, compasiune şi lipsit de frică. Dacă dragostea este dulce ca o floare, atunci mama este acea dulce floare a iubirii.

citat din Stevie Wonder
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ştiinţă

Ştiinţa este o întreprindere cooperativă, care se întinde peste generaţii. Este pasarea torţei de la profesor, la elev şi de la elev, la profesor. O comunitate de minţi care se întinde din vremurile antice şi înaintează către stele.

definiţie de Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ce mai sunt şi astea?
Lucian: Dom' profesor; ssst...
Eugen: Hăinuţe pentru păpuşi, Luci?! Ale cui ar putea fi oare?!
Lucian: Vă rog, dom' profesor, lăsaţi-le!
Eugen: Să nu-mi spui că sunt ale tale! Ale tale, Luci?!
Lucian: Ah, păi...
Eugen: Dacă tu ai hăinuţe pentru păpuşele, n-ar trebui să mă mai mire nimic; absolut nimic!
Lucian: Aşa-i, n-ar trebui...
Eugen: Eşti comandantul misiunii, Luci; ştiai?!
Lucian: Da, dom' profesor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doru: Când ar trebui să aibă loc lansarea?
Lucian: Pe 27, dom' profesor.
Doru: Cu "Pacifis", nava ta, proiectul tău de diplomă; interesant! Aş vrea s-o văd şi eu, dacă se poate...
Lucian: N-aţi văzut-o încă, dom' profesor?
Doru: Nu, până acum nu, accesul în zonă era foarte restrictiv... Nu i se permitea oricui să ajungă în apropierea vehiculului spaţial.
Lucian: Dacă vreţi, aş putea să vă duc eu într-o zi, s-o vedeţi.
Doru: Eu aş vrea, dacă eşti dispus.
Lucian: Când doriţi, dom' profesor.
Doru: Nici o grijă, eu n-am s-o zgârii, cum făceai tu cu maşina mea... Bine, mai vorbim noi... Acum întoarce-te în sală şi spune-i profesorului tău de cultură civică s-o anunţe pe domnişoara să intre... Vezi cum dai tu numai peste foştii tăi profesori?! Dar pe Sever nu l-ai supărat niciodată, cu nimic, doar pe mine... De ce oare? Din cauza numelor?
Lucian: Nu chiar, dom' profesor, deşi, se poate şi din cauza asta. Dar, oricum, tot v-am simpatizat mereu. Încă foarte mult!
Doru: Ştiam... Luci, nu-ţi face griji inutile. Nu vom lua măsuri aspre împotriva ta, aşa că linişteşte-te!
Lucian: Mulţumesc, dom' profesor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

90% din televiziune se interesează de viaţa vedetelor de carton. După anii '50, când comuniştii au luat puterea, nu s-a văzut aşa ceva. Ce să mai vorbesc de vremea monarhiei! Atunci, un savant era un savant, un profesor universitar era un profesor universitar. Acum, scuipi şi îi pui piedică profesorului pe culoare. În vremea noastră, la o personalitate cum era Paul Constantinescu sau Gheorghe Dumitrescu, care mi-a fost profesor de armonie, Ştefan Niculescu, ne uitam ca la dumnezei. Ne lipeam de zid ca timbrul de plic. Îmi sugeam burta ca să nu-i deranjez lui trecerea. Când trecea compozitorul prin faţa mea, eu eram ştampilă. Acum, studenţii se sărută pe scări în faţa profesorilor sau se mângâie pe la glezne. Am luat modelul american. Respirăm prin ei, mâncăm prin ei.

Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veveriƫă

Pe o nu ştiu care creangă
Oarecare din copac,
Tremurând şi dând din coadă
Sta pitită o veveriţă.
Aştepta de sus să-i cadă,
De pe creanga-nvecinată
Zisă şi superioară,
O alună cât de mică,
Să-i ajungă ronƫăiala
Pân-la creanga următoare.
De ce-ar face vre-un efort
Ea ştiind deja prea bine
Că-ntr-o bună zi se pare
Oricum, mărul va cădea din pom?

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. De asemenea, ne impunea respect figura delicată a profesorului de matematică, Bălănescu, a profesorului Lichendorf, a cărui candoare faţă de lejerităţile noastre copilăreşti depăşea orice limită. La chimie, am avut un profesor foarte prestant şi cât se poate de zelos în predarea acestui obiect; Tănase,... la geografie, severul profesor Cazacu – apoi, după profesorul Stolniceanu, care avea un neasemuit dar de povestit, în afară de obiect – profesorul Ştefan Chesim.

citat celebru din Ştefan Ciubotăraşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Am luat creanga în mână
m-am aşezat pe o cioată
am rupt-o în două şi am aşteptat...
După un târziu
am plecat
am plecat după un târziu de creangă
ce nu mi-a spus nimic
nu mi-a spus nimic
niciodată!

(dedicaţie Lorenei Georgiana Craia)

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!