Poezii despre impreuna, pagina 5
Nopțile nedespărțirii
1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.
2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeață separată.
Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.
3. Noapte.
Acum deja împreună creștem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperișuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea și mai departe -
[...] Citește tot
poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradis impreuna
incognito printre taceri
cu drumul taiat de zbor pescarus
inima imi danseaza pe crucea
ce doare cat nasterea
ultimei galaxii
de mirare-n oglinda
doua sunt numele ce le ai
unul e pasare
cutremurata de rasarit
pe-o ruga albastra
cel de-al doilea inca nu s-a scris
e doar vis
pe-un bob de iertare
intre noi
nu e nimic mai mult
decat extazul cu care
fluturii isi uita dansul
pe cerga-nserarii
[...] Citește tot
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui îi place șunca ei
Ea își duce platoul cu micul dejun pe terasă;
acolo se așeză și mâncă sub o umbrelă mare,
împreună cu soțul ei de cincizeci de ani.
Vor privi salturile crapului în canalul din spatele casei
și vor asculta cântecul de împerechere-al păsărilor.
Viața lor e plăcută; așa cum trebuie să fie pentru doi oameni
care se iubesc îmbătrânind împreună, supraviețuind
tuturor cancerelor care amenință o căsătorie sănătoasă.
El încă se uită la ea cu o sclipire de iubire-n ochi
și-o întreabă dacă a mai rămas vreo bucățică de șuncă...
Ea a învățat demult să-l lase mereu un pic flămând...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași ursitoare
Noi am avut aceeași ursitoare
Ce-a rostit:"Împreună, dar nu chiar...
Se vor iubi, dar s-or vedea mai rar
Și înfrunta-vor a vieții vâltoare!"
Sau... nici nu ne-o fi fost scris să ne iubim,
Doar... ne-am întâlnit la o răscruce
Și-acum, povara nu o putem duce...
Om fi-ncălcat destinul fără să știm!
Am naufragiat la tine-n brațe
Și m-ai primit ca pe-un copil orfan,
Tu erai Salvatorul, un titan,
Mi-ai dăruit iubire și speranțe1
De ce nu suntem împreună oare?
Nedumerită, mă-ntreb ne-ncetat:
Ori nu știu ce să fac cu ce mi-e dat,
Ori... am avut aceeași ursitoare!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gram de speranță
De multe ori greșesc ș-apoi vine teama de-a vorbi,
Dar nu vreau cuvinte rele ce-n suflet te pot răni.
Alții înlocuiesc adevărul cu minciuni în cuvinte îmbrăcate
Și durerea este mare când se vede ca-i dreptate.
Trebuie încet, încet și treptat să cred în tine,
Cu ale tale mustrări și vorbe ce mă-nbie către bine,
Să cred în a ta iubire și a noastră răbdare,
Iar dacă tu mai ai în suflet un gram de speranță,
Vino și-mi dă-mi o-mbrățișare și vino de mă iartă.
Pot să-ți cer de azi din nou să crezi în mine,
Să mergem împreună spre ale noastre vise.
Privește apoi duios și simte al meu suflet
Ș-apoi sper să merit de la tine un nou zâmbet.
Să simți că mă iubești și să fii de-acum cu mine,
Să m-ajuți ca împreună să mergem din nou spre bine.
Că mult am căutat și ca tine în lume nu găsesc,
Vreau împreună să luptăm și multe-n viață am să reușesc.
poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirația mea ești tu...
Uneori îmi pierd rațiunea
Nu știu ce e în mintea mea,
Mă face să fiu veselă întruna
Am luat-o razna ca nebuna.
Dacă ai ști cât mi-aș dori
Să mai facem nebunii
Ca doi copii în multe filme,
Dar mă-ntrebi, ce vreau de la tine?
Uneori mă privești așa frumos,
Te uiți la mine de sus în jos,
Vreau să fie o magie
Inspirația mea din poezie.
Când te văd zâmbind, zâmbesc
Când te privesc, e tot ce-mi doresc,
Doresc ca timpul să stea pe loc
Să rămânem împreună de tot.
[...] Citește tot
poezie de Inspirația mea ești tu... (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea ei
Raza ta, ce cald fior,
Se strecoară, mă inundă,
Mă cuprinde, mă-nconjoară,
Firavă și ce ușoară.
Gându-ncearcă, el se zbate,
Simt iubirea ta aproape.
Știu, clipa se apropie
Și în față îmi apari.
Știu că simți și tu ca mine
Și-mpreună vrei să fim,
Hai, așează-te nălucă, pe genunchii mei te țin,
Împreună, împreună hai să fim.
Oh, ce mult aș vrea să-mi dai un semn,
Ca visul să se spargă,
Să simt din nou cu adevărat,
Că nu trăiesc doar un blestem.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă împreună
nu-mi mai purta de grijă
mi-am învelit bine sufletul în gândurile tale
să nu mă mai vezi în profunzime
să mă vezi ca tine
așa cum ești tu
cu frunze
cu vocale
cu mâini și cu rădăcini
nu-mi mai purta de grijă
am învățat să mă hrănesc cu miraje
cu frig,
cu așteptări
și când mă întorc
să văd ce ai devenit între timp
cum respiri ca o piatră
sub apă
mă prefac în unduiri peste tine
să curgem totuși la vale
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne unim (100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România)
Hai să ne unim, frații mei de cruce,
Frații mei de sânge, din nou într-un singur popor.
Și să nu ne mai plângem sau să ne râdem
Că împreună nu o să avem un falnic viitor.
Hai să ne unim, frații mei de lacrimi,
Frați de suferință, cum s-au unit cândva, demult,
Niște oameni simpli, dar plin de credință
Și cu puterea ei unire s-a făcut!
Căci ne așteaptă mama noastră bună
Cu brațele deschise și ochii înlăcrimați!
Ea vrea să ne vadă din nou împreună,
Fraților, hai să rămânem frați.
Să nu uităm trecutul atât de glorios.
Să luptăm cu mândrie
Pentru un viitor mult mai falnic
Și mult, mult mai frumos!
poezie de Vladimir Potlog (18 martie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sigur suntem împreună
Tu ai sufletul pietrei, aidoma
fulgerului căzut peste copaci, te ascunzi
sub umbra stâncilor, învolburate apele
obișnuite cu tine sapă mai departe. Florile
ar vrea să-ți spele-n mirosuri lacrima
iar vânturile-ți rotunjesc colțurile
și pornirea vrajmașe.
Lemnul crucii, piatra dăltuită
de mâna încarcată cu har,
cerul invadat de păsări
și de cutezanțele noi ale zborului
toate mă alungă în zbucium
să-mi închidă suferințele tale
în meditația de taină a smereniei.
Sigur suntem împreună, de teamă
și somnul ne cuprinde odată
să nu părăsești drumul în mers,
să te prefaci în cruce de piatră.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!