guler

Numai lunea

El ştia dar n-a vrut. Nu ne-a
Mai spus taina pasămite
Că veneau din comos vite
Şi păşteau noaptea păşunea

Dar tu stai cu ochii-n bagdadie
Şi când plouă, nu te mai fereşti
Că, se schimb' pereţii în fereşti,
Ca prin anul nu ştiu care mie...

A-ngheţat caloriferul iarna
Iar n-ai bani să cumperi foc de lemne
Că dacă citeai mai bine-n semne,
Nu mai părăseai povarna

A-ngheţat caloriferul. Tufă
tufu şi aerul de pâslă
Că mâna dreaptă mi se face vâslă
şi-aş lovi pe ştiu eu cine-n scufă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verişoară, fată de pension

Verişoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb,
Te iubesc pentru că eşti simplă şi visezi
Şi eşti bună, plângi, şi rupi scrisori ce nu au înţeles
Şi îţi pare rău că eşti departe de ai tăi şi că înveţi
La Călugăriţe unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au rămas pân'la vacanţă iar le numeri
Şi ţi-aduci aminte de-o gravură spaniolă
Unde o infantă sau ducesă de Braganza
Stă în rochia-i largă ca un fluture pe o corolă
Şi se-amuză dând mâncare la pisici şi aşteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali şi alte animale mici
Pasări ce-au căzut din cer
Şi lungit lângă fotoliul ce-i în doliu
Jos - subţire şi vibrând - stă un ogar
Ca o blană de hermină lunecată de pe umeri.
Dânsa vrea să o ridice dar
Îşi aduce aminte şi îşi mângâie colierul de pe gât
Pentru că zăreşte cavalerul - şi atât:
Se apropie de bancă sora Beatrice sau Evelina
Profesoară de istorie sau de greacă şi latină

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norfolk

Cum a apărut Diavolul? Când a atacat întâia oară?
Aceste străduţe din Norfolk îmi amintesc pierduta inocenţă;
Cad anii şi mă regăsesc într-o viaţă-anterioară
Călărind, de-a lungul gardului de lemn, un cal focos ( o nuia,-n esenţă),
Pe-acelaşi şleau pe care tata,-acum patruzeci de ani,
Păşea-n urma mea agale, calm, prin spuză de praf şi bolovani.

Obişnuiam să-mi umplu mâinile cu seminţe de măcriş
Şi să i le-strecor, vânturat, sub guler şi în freză.
Mai obişnuiam să-l împing berbeceşte cu capul, pieptiş,
Nerăbdător să-ajung la capătul potecii,-acea paranteză
Umbrită de frasini şi de-arini, până când, de mai mare dragul,
Se desluşeau clar parâmele-întinse şi catargul.

Acolo, după ce luam cina la lumina palidă-a unui felinar,
Mă-întindeam la căldurică pe patul din cabină
Şi-ascultam cum bat în bordul navei, regulat şi clar,
Valurile-îmbrăţişând plauri verzi sub razele de lună plină –
Şi şoaptele Norfolk-ului, pretutindeni înconjurat de ape,
Aducând poveştile trestiilor din aproape-n mai aproape.

[...] Citeşte tot

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roman

I

La ani şaptesprezece, nu eşti defel serios.
Laşi naibii, într-o seară, şi ţapi şi limonadă:
Ieşind din cabaretul cu lustre, zgomotos,
Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.

În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat
Văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.
Oraşul nu-i departe, iar vântul – încărcat
Cu zgomote – miroase a viţă şi a bere.

II

Te uită, o fâşie de-azur, cât un arnici,
S-a agăţat de-o creangă: o stea răutăcioasă
O-mpinge şi, cuprinsă de-un dulce tremurici,
Pe boltă se topeşte, subţire şi lăptoasă.

Şaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, Primăvară!

Spune-mi, Primăvară cochetă,
Unde ai ascuns harfele iernii îngheţate de ger?
În murmur de izvoare limpezi sub cer?
Că s-au zbătut în zadar să reziste în anotimp de revistă,
Doar glasul lor sticlos purtat de vânt
În ecouri trecute, vesele sau triste,
Îmi amintesc cea fost ieri, în tainice clipe,
Vise peste vise.

Iată, ici colo câte un pâlc de Brânduşe cu guler alb regesc,
Râd în albastru violet îngeresc,
Ghioceii golaşi, mândri nevoie mare,
Că sunt râvniţi de ziua mamelor şi la oraş,
Fac horă în cărare,
Căci Primăvara e în parcare.

Miresmele iernii încă mai inundă umed văzduhul,
Oamenii frumoşi sunt mult mai bogaţi cu duhul,
Primăvara e numai zâmbet în floare pe orice cărare,
De la munte până la mare, bucuria curge în valuri la vale,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colivia de aur

stă în sânul familiei albe de hulubi
creşte alături de toţi ai săi şi învaţă zborul
şi zboară şi zboară până într-o zi când
e prea târziu să mai dea înapoi îi venise pofta să se mute
s-ar crede că poate într-un alt cuib mai încăpător

de fapt fără să ştie de ce tânjeşte după o colivie de aur
pe care n-o vede prin uşiţa întredeschisă înfiptă în umerii ornaţi cu un guler alb de dantelă şi ocupată
de un cap de femeie cu ochii larg deschişi spre o zare nevăzută

şi atunci chiar nu e nevoie să fie cineva de faţă
să vadă foirea din lăuntrul unei feţe îngălbenite
ce-şi doreşte scăpare la dusul acesta de o groază de ani
în timp ce degetele mâinii atârnă
neputincioase să se mai roage dar nu neapărat
să-i ducă ultimul gând la tăiere când îşi va vedea
nu cu zăbrelele retina împotmolită în ceaţă
ci cu ochii aproape orbi deveniţi ai celeilalte lumi
unde lumina pătrunde neluminoasă dar pătrunde

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru femeia roşcată

Visez în scânteieri de poezie
La vinuri aspre şi femei frumoase,
Purtat pe-ntinse mări, cu nostalgie,
De amintiri din zodii norocoase;

Părea că ai venit dansând cu elfii,
Cu sânziene şi albaştri fluturi;
Când eu, cu vara îmi făceam un selfie,
Tu te-ai găsit, de guler să mă scuturi;

Cu ochi de ametiste violete,
Cu faţa ta prelungă, pistruiată,
M-ai legănat în adieri discrete
Şi m-am trezit la viaţă înc-o dată.

Venise toamna cu al ei răsuflet
Înfiorându-ţi pletele roşcate,
Tu mi-ai zâmbit şi mi-ai gravat pe suflet
Poveşti cu zâne, îngeri şi palate;

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Coge din Dansând cu elfii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-poem

Soare şi anti-soare, umbră şi anti-umbră,
De ce nu ar fi şi anti-poemul o chestie valabilă?
Pafnutie-antipafnutie, oamenii adevăraţi s-au rărit
precum copacii, unii aleargă stând pe loc,
alţii îşi văd ceafa şi le place, trăsura ne lasă la nr. 4,
acolo sunt patru morţi, joacă şeptic, i-am trezit,
istoria faptelor nu este exactă, morţii visau că sunt morţi,
ne-au blestemat că i-am trezit, erau născuţi
în acelaşi an cu mine, eu visam că sunt viu,
anual ne întâlneam "La mama", fain restaurant,
peştii se uitau cu jind la noi, gândeau,
de-aţi fi voi n farfurie, ei?
Slava cerului cădea pe pământ ca o grindină
Libertatea este o rara avis, de câte ori nu i-am sucit gâtul?
Pentru cine scriem? Stăm cu genunchii pe pământ,
Cu braţele palpăm aerul, ce aşteptăm?
Fanfara repetă marşul lui Chopin, ce aşteptăm?
Morcovul este bun la toate. Morcov cu clopoţei.
Ori mergem la fete ori facem o revoluţie, tot aia este.
Vă invit la un slip-cocktail. Scoşi de guler

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verişoara

Prin anul nouă sute nouă,
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul "Lumea Nouă",
Şi alte cercuri literare.
Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Efitimiu,
Ş-a apărut de Minulescu,
"Romanţe pentru mai târziu".

Văzând – directorul revistei –
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri,
M-a angajat ca secretar.

Redacţia era în centru,
O cameră – unde-încăpea,
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi ş-o canapea.

De joi, când apărea revista,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camelia

A ieşit în zori o fată, având rochia brodată
şi încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roşu.
Mai văzu aşa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuţe-n şir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nţepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- îşi zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse aşa tare firul greu de mărăcine.

Pe o frunză de cleştar un gândac abia-şi ridică

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Planeta poveştilor, Ed. Universitară, Bucureşti - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!