granita

Morgause: Cum ai putut permite să se întâmple asta? L-ai lăsat pe Arthur să-ţi scape printre degete!
Cenred: A fost luat prizonier înainte ca oamenii mei să poată ajunge la el.
Morgause: Luat prizonier? De cine, mai exact?
Cenred: De Jarl, negustorul de sclavi. Lucrează la graniţa de vest de luni de zile.
Morgause: Şi îi permiţi asta?
Cenred: Avem o înţelegere: el nu mă deranjează pe mine şi eu nu îl deranjez pe el.
Morgause: Şi unde este acest Jarl acum?
Cenred: Nu-ţi face griji, Morgause. Îl voi găsi în curând.
Morgause: Ai grijă să o faci. (Se întoarce şi se îndreaptă spre ieşire.)
Cenred: Asta e o ameninţare?
Morgause: Crede-mă, Cenred, o să ştii când o să te ameninţ.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o mare de plasmă

Într-o mare de plasmă
se balansează o pasăre.
Ea care este a aerului, - acum
în altă stare, în altă culoare,
în altă mişcare,-acum
trebuie să fie cu totul alta, acum.
Lipseşte greutatea, dar lipseşte
şi viteza, şi plutirea...
Se zbate pasărea într-o mare de plasmă
ca să-şi păstreze graniţa aripii şi firea.

Poate că această stare nu va trece
niciodată,
poate că pasărea va rămâne definitiv în plasmă
şi poate
că înfioratul meu creier gânditor
va rămâne mereu locuit
de această fantasmă.

Noroc! Îţi spun ţie pasăre măiastră.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mâinile tale

În noi respiră marea lumină,
eclipsând tot întunericul,
clocotitor tablou simfonic
a două inimi
reunite în armonie perfectă,
reflexii stranii perindă
unduiri învăluite-n secunde pointiliste,
sărutul cerului şi-a mării,
acea linie subţire, fierbinte
- pas de deux -,
la graniţa dintre dragoste şi moarte.

Prin noi
- cutiile negre ale Universului -,
clipele colorate rămân inscripţionate,
asemeni hieroglife lor.

În mâinile tale sunt o şoaptă dulce
şi-o strălucire moale,
zâmbind, cu lumina mea

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o staţie de metrou ...

privesc braţul tău, caut unghiul perfect
plinul rotundului te unduieşte şi degetele-mi alergă-n jos, după o umbră
imaginar paşii îmi arată un picior, desculţ, întins pe-o margine de lume
graniţa vederi-mi opreşte, gândul să păşească-n necunoscutul tău
abandonată pe leagănul lumii, tresari, te strângi, revii şi te retragi
mâine voi rămâne c-o gură arsă de sete şi cu gânduri de sinucigaş
nu mai am mărunţiş pentru încă o zi, voi cânta într-o staţie de metrou
în palmă încă mai am semnul atingerii tale, mă arde
la masa serii voi număra clipele unite, iar-n note de chitară te voi striga
sub ochi am rămas cu cercănele chipului tău, privindu-mă

poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu

Pe vârful unui munte – un obelisc;
pe capul lui – un con de brad; în fruntea
acestuia – un ac; şi-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăţia clipei.
Nu-i nicio graniţă pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanţ de munţi sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafaţa
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâş, şi – detronat numai de mine,
uzurpator şi uzurpat deodată –
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a şti că ard, această voluptate
hrăneşte-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent – coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of, inimă şi inimioară

Inima-mi bătea aseară
Gata din piept să îmi sară.
Când aproape s-a-nnoptat,
Inima de mult a stat.

Acum, în zadar mă chinuiesc,
Nu mai pot ca s-o pornesc.
Odată ce s-a oprit
E foarte greu de pornit.

Of, inimă şi inimioară,
Cum zburdai odinioară!
Ce-ţi veni aşa de-odată
De mi-ai pus doliu la poartă?

De ce din inimă blajină
Ai devenit prea haină?
Cum inimă te-ai îndurat
Şi din viaţă m-ai luat?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă duceai la gară

Mă duceai la gară
să scapi de mine,
de umbra genelor mele,
de naivitatea mea
de ciută speriată,
scăldată in cuvintele
şi necuvintele tale...
alergai să nu pierdem trenul,
să scapi de mine
pentru încă un an,
eu veneam obsedant
vară de vară,
aproape ilogic
perpetuând aceeaşi prostie
la graniţa dintre real şi filosofie,
acolo unde se trăgea linie:
până aici, restul jos,
nu aveţi loc in tren;
şi pierdeam tren după tren...

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suită de haiku-uri pe motiv popular românesc

Unsă cu suflet
Pe vecie cunună
Vatră străbună.

Croncănit de corbi
Pe umeri dalbi de ţară
Cruntă povară.

Ie cusută
La chindie purtată
În iureş roată.

Dungă pe hartă
Graniţă pe râu la fraţi
Martiri blestemaţi.

Rapsodie-n cer
Schimnic în rugă de post
Mătănii cu rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Chirinciuc (24 aprilie 2016)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul viselor

În taină, inima trăieşte povestea infinitului.
Ochii, o, da ochii! Punctul de întâlnire al iubirilor.
O zi de neuitat, năucitoare,
cum nici nu ai visat,
plină de iubirea nebună.
Miraculoasă zi!
La graniţa ei, o clipă, o clipă doar,
timpul s-a oprit în loc,
gândurile plutesc prin aer,
curg pe pământ,
dansează prin foc
şi se aşază în aşteptare.
În urmă priveşti, cenuşa amintirilor fumegă încă,
o luminiţă de jar respiră molcom,
răspunsuri aduse la lumină
zac în adâncuri noastre,
prezentul de atunci
pâlpâie mângâietor acum,
amintirile se ridică lin,
asemeni aripilor

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (9 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!