ghiveci

Aiureli cu martieni

A fost odata ca-n povesti
Din rude mari imparatesti
Aparut ca din ghiveci
Un mic martian de trei cinci zeci.
Are si un nume, daca vreti sa-l stiti,
Vector il chema, Vector Pripici.
Cica era rege, ii conducea pe martieni
Din palatul sau de la Urzicieni.
Intr-o zi cu ceata acesta s-a trezit
S-a dus la martieni si le-a poruncit:
-Poporul meu verde, am visat urat
Ca un pamantean beat, m-a omorat.
Acum stiti ce as vrea? Sa-I termin pe toti,
Oricum Pamantul e plin numai de hoti.
Asa ca, sa mergem fratii mei, nu mai stati pe jos
Nimeni nu ma omoara cand eu visez frumos!
Si-au plecat cu totii, chiar si ultimul martian,
Sa le dea o lectie fiecarui pamantean.

-Statia Pamant! s-a auzit cu sila.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora (16 noiembrie 2007)
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri dintr-o viaţă uitată sau... ignorată

când pe televizor o husă decentă, croşetata din aţică albă ca spuma laptelui
pe masa mare din sufragerie un mileu de macrame strivit de un frumos şlefuit geam de cinci milimetri
şi pe fotoliile englezeşti câte o învelitoare împletită din lâneturi colorate ca un curcubeu
parcă nici nu mai contează ce se ascunde în fiecare sertar, în cutii de bomboane de ciocolată...
nasturii sunt păstraţi că poate mai trebuie cândva, resturi de aţă pe care nu te înduri să le arunci
chitanţele de la televizorul cu lămpi pe care îl ai sus pe şifonierul din dormitor
şi cutia cu şireturi de pantofi desperecheate, decolorate şi demodate...
cutia cu pioneze ruginite şi hârtia albastră de învelit cărţi şi caiete
toate, îţi trezesc un fior în adâncul inimii. privindu-le
îţi dai seamă că ai trăit, că ai avut copii la şcoală şi priveai câte două ore la televizolul alb-negru
îţi aduci amintele de cozile la carne şi lapte sau ulei şi zahăr în care aflai o mulţime de amănunte picante.
acum te uiţi în jur şi nu te mai recunoşti. din oglindă te priveşte o umbră de respect şi stimă de sine
printre riduri descoperi urdorile unor lacrimi de mult apuse şi poate chiar zâmbete
aştepţi cu sufletul la gură sosirea poştaşului care în curând va dispare şi el
iei pensia şi o aşezi pe căprării inventate sau uitate
pentru că guvernul ăsta nu mai ştie că tu ai plătit zeci de ani ceaseul şi ceaseseul
şi îţi spune că nu mai poţi face analize gratuite pentru că analizele din ziua de azi se plătesc
un consult este un afront şi o insultă iar plata gigacaloriei este o tortură hibernală
bine măcar că eşti singur, copii îşi văd de ale lor iar nepoţii se pişă pe el de vot
hai sictir coană politică, toată lumea ştie că eşti cam curvă. noroc cu talk show-urile de televiziune

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva pe front

Am plecat cam trişti de-acasă şi puţin încrezători
Prin dotare şi moral că am fi bravi luptători.
Mai încercăm noi când şi când cu "Şi-am plecat la Moscova",
Dar ne gândim că s-ar putea s-ajungem şi altundeva.
Mergând în nesiguranţă mai mult tăcem decât vorbim
Şi cu nesaţ de condamnaţi cuprinsul dintre zări sorbim
Meditând în mare taină, păstrată cu suprem efort
Asupra groaznicei dileme; a fi captiv sau erou mort.
Am mers aşa zile şi nopţi, săptămâni şi luni în şir
Dar prin câte am trecut e inutil să mai înşir...
Căci scopul simplu de moment este ce am făcut noi
Să îndulcim viaţa amară creată de acest război...
Iar răspunsul e tot simplu; oriunde am fost am jucat cărţi
Membrii activi şi chibzuiţi împărţiţi în patru părţi.
De grade nu mai ţineam cont, firesc primând formaţia
Numai câte un ştab în ghină mai călca convenţia...
Mă relanşezi tu, grad mojic, uite mă ce porcărie
S-avem pardon domnule membru, dar asta e pockerie
Şi dezbrăcăm tunicile reîncepând din nou cu calm,
Tura terminându-se tot cu pocărescul psalm;

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!