Toate rezultatele despre ghilotina, pagina 5
Umblet
Mă poartă sufletul
la poarta inimii tale
bâjbâind în întunericul
care mă strânge
în chingile nemiloase
că într-o ghilotină.
Mă zbat până când glasul
tău îmi eliberează
toate simțurile
mângâiate
de raza Lunii..
Și nici nu știi
câte clipe
aduni în zâmbet...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcesc cu ochii ei
Într-o seară de vară
Am gustat mireasma de tei
a fericirii.
Privirile sub ghilotina despărțirii
S-au alungit in mierea sudorată,
Adunată de buze din nectarul pielii.
Inversându-se una, alteia...
Și de atunci rătăcesc cu ochii ei
Și poate și ea, cu ai mei.
În căutarea sclipirilor din clipele...
Cu mireasma noastră de tei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu știe ce este al șaselea simț
Nimeni nu știe ce este al șaselea simț,
am pierdut, sigur, simțul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinți,
sfinții se sperie și ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia, poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepși, cu multă nonșalanță.
Bicepșii și explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoașterii,
Cățelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrânețea și bolile sunt omenești,
dar cine le recunoaște dreptul la existență?
Mi se spune nu te lamenta, ești penibil,
da, sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuțelor devine
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marginea Idiotului de Kurosawa
Poezia îmi pare câteodată a fi starea de idioțenie paradoxală:
ești ca un salcâm stropit cu var
peste care ploile aruncă măruntaiele cerului
ești ca un îngeraș care pică în farfuria cu borș
la Cina cea de Taină
ești ca un rege al Franței tuns cu ghilotina
sau pur și simplu Mâșkin
rătăcit într-o Siberie japoneză.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt oameni neîmpliniți care vor să fie cunoscuți și apreciați pe măsura valorii pe care și-o atribuie singuri, pentru că această valoare iluzorie este singura care îi salvează de ghilotina desperației. Problema este că vorbele pe care le folosesc sunt atât de lipsite de conținut, încât îi fac să devină eminamente ridicoli.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După catastrofă
Gândește-te că mai avem motive,
De fericire și de bucurie,
Că eu sunt viu și că și tu ești vie,
Și n-avem îndoieli definitive.
Că nu ne bănuim de nicio boală,
Că moartea încă pare-a fi poveste,
Că dintre toate numai viața este,
C-am depășit secunda infernală
Și poate o sentință, ghilotină,
În nu știu care clipă ne așteaptă
Și vom muri de-o zodie nedreaptă,
Nu știm nimic din ce va fi să vină.
La cumpănă, și dreaptă, și nedreaptă,
Să fiu senin și să rămâi senină.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Iubiți-vă pe tunuri, 1981
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semaforul fericirii
Mierea prelungă a priviri
Sub ghilotina despărțiri
La semaforul fericiri
Se topea cu fiecare pas
În zâmbete de bun rămas
Culeasă de pe fagurii pielii
În clipele cu miros de tei
Din privirea căpruie a ei...
Și neașteptat s-au inversat
Când pe roșu sa schimbat
La trecerea de pietoni
A fericiri și iubiri...
Și acum așteptăm monotoni
Să se facă verde pentru priviri
Umblând cu ochii ei
Și poate și ea cu ai mei
Pe două trotuare despărțite de o zare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Sunt arbore mărunt, misterios,
Și nu mă mir că-s doborât
În peisagiu îmi zic unii că-s urât,
Se schimbă-n timp ideea de frumos
Retează-mă, toporule, dintr-una
Cum la Bourboni făcut-a ghilotina.
Călăii execută, nu știu mila
Și conformistă-aplaudă tribuna.
Răbdători, sculptați esența rară
În ea se-ascund mesage incifrate
Nu-s oarecine, cum cred neofiții
Nu aruncați aiurea vorbe de ocară
Peste materia cu forme-adevărate...
Contează că mă neagă neciopliții?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucăți dintr-o iubire nesfârșită
Iubito, azi am depășit zenitul
Amorului ce mi-a-nțepat retina,
Nu insista să faci pe cabotina,
Că psihicul mi-e tare ca granitul...
Vreau să respecți o vreme carantina,
Să nu mă suni, să nu începi bocitul,
Să încetezi și cu reîncălzitul
Sarmalelor. Voi frecventa cantina...
Îti recomand să strângi cât poți profitul
Deplinei libertăți, iar eroina
Din tine de-o să aibă și sublima
Dorința de-a-mpărți și infinitul
Să-mi spui: te satisface ghilotina
Sau să mă duc să îmi ascut cuțitul...
poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!