Toate rezultatele despre gafa, pagina 5
Vomitus
Trec zile, ani, o viață aproape
Și mai adânc mă pierd în comă...
Ultim vivant pân' să mă-ngroape
Mocirla unei nații... Vomă!
Trăiesc ca toți din experiență
De malformații-n schistosomă;
Hidoase nașteri, competențe
Corupte de demenți... O vomă.
Atât de strâmbi rămân produșii
Ce-au ieri și azi, mâinele, "p-ormă"
Și nu-și descoperă intrușii
Ce fac ingurgitatul... vomă...
... Totul se-nghite-n umil stoic
Crezând minciuni despre-o reformă...
Cap ghilotinei dând eroic
C-oricum "degeaba"-i bun, de... vomă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatură
Inițial, înainte de zero... Nu exist, pentru că nu mă știu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel... nici obiect, prevăzut în program.
Existam, doar... probabil un simț pentru nou, de o săgetătoare dorință,
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment; cu pretenții de știință.
Poate am fost chiar o simplă, neprevăzută- aleatorie- întâmplare
a unei ciocniri chimiotactice, sau o gafă... o inocentă eroare.
O aventură fără pretenții de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară...
și mai grav; o violență penală, o însușire de proprietate de trup, de o manieră vulgară.
Mai curând, aș fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minți înlănțuite, în străpungeri de corpuri profund neuronale; lipicioase de miere.
Nu doar un incident "sex appeal" de cutumă, sau un accident cotidian...
Ci un produs dintr-un lanț nesfârșit, dintr-un cerc vicios, imperfect; al Universului meridian.
Tot în neștiință totală, pe-un patern de substrat, dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică, din îngemănarea de trupuri. Se înmulțesc mașinal, în rotirea indusă de "spin"
și ca în mixer, într-o efervescență de spumă vitală, de mură; denumită prozaic- gastrulă-,
infinitezimal se divide apoi, programatic, printr-un tipar de mister; într-o incipientă făptură.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste din fereastra inimii
Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare
Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare
Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades
La gheretă, în vitrină, un afiș de interes:
Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat,
Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat.
Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag,
Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag
Și cu vocea mai domoală l-a-ntrebat pe vânzător:
Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor.
La auzul celor doi, cinci căței au dat năvală,
Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteală.
Unul singur, mai sfios, necăjit, blăniță sură,
Rezemând codița mică pe sandala gri de zgură
L-a privit cu îndoială pe băiatul curios,
Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros,
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (30 iulie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!