Poezii despre fulger, pagina 5
Traista
... s-a stins un soare sus la Polul Nord
și altul sa aprins la cel de sud
Gulfstream-ul stă ascuns într-un fiord
getari își fac de cap pe la Aiud
tot globu-i ca un fulger ingetat
pe marginea de cer cu Caru Mare
și Dumnezeu în esle iar uitat
la miel promite veșnică schimbare
și undeva la ceas de taină, sur
pogoară Anul Nou din Caru Mic
un simplu an cu traistă de sejur
și plină cu cadouri și nimic...
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavara cu iubire-n suflet
Și iată ca s-a înlănțuit
primăvara care râde
topită în culori de flori,
purtate de vântul blând
cu focuri roșii și flăcări
multicolore pline de iubire,
iar sufletul omului devine
curat prin spovedanie
ș-apoi ploaia face dragostea
de înger cu atingerea ei fierbinte
și vine sărutul tău ca un fulger.
poezie de Eugenia Calancea (23 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vise
Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce cai au iubitele
Ce cai au iubitele seara...
Mai albi ca zăpada, mai sprinteni ca fiara,
Mai iuți decât gândul, mai supli-n potcoave,
Cu aripi de fulger, cu forme concave!
Vin cai peste mine, în stoluri prelungi,
Pe raze de rouă, pe lungile dungi;
Nebună e zarea de cai și copite...
De ochii de piatră, încinși de iubite!
Ce cai au iubitele, cum scapăr nebune,
Cu mâna pe frâie, cu gândul pe strune...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre de curcubeie
Versuri curg de printre nouri
Recitând în refren, doruri..
Nu ai vrea să mi le uiți
Alergând prin ele, desculți,
Și cu talpa cu iz de ambrozie
Să le aprinzi-n curcubeie
Pășind aidoma unei zeie
Prelinsă-n rouă, tandru, femeie!
Că pe o ruginită cheie
Fredonându-și doina de fier,
Pe crucile din cer de fulger!
Ce mi-s umbre de curcubeie..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să încerc...
Încerc să rup o bucată de aer
ce stă într-o mantie de durere
și transportă o picătură de sare
pe o limbă de foc a unui fulger.
O pistă din inimă să o păstrez
pentru un pumn de cuvinte
mutând o gură de rai din cele sfinte
pe un surplus de suflet ce înzestrez.
Transport un nor îmbrățișat de un voal
invadat de frumoasele amintiri
copleșită de regrete și nostalgice simțiri
mângâiată de un cântec emoțional.
poezie de Eugenia Calancea (12 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine altul...
aud dimineața un cor de păsări
cu aripile frânte
sau poate
noaptea sângerează pe
pervazul ferestrei lăsată
interdeschisă în așteptarea umbrelor
cine altul decât mine aude
durerea cum trece
prin lumină ca
un fulger
rostogolindu-se sub zid
în căutarea a ceea ce am fost
tăcut ca o umbră
nelocuită de nimeni
mă afund în mine și aștept
cine altul...
poezie de Teodor Dume din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct fierbinte
Fulger, aș vrea să țin în palmele făcute pod,
să strâng ca într-un căuș
ceva nepieritor
și să îmi ard din munte, să mă fac fum, un nor,
să scânteiez pe cerul jucăuș
întins într-un venin miriapod
atotdistrugător,
o bulă de lumină ca de pluș,
ca un vampir, doar brațe, dinți, apod
și veșnicii să dau, din mușcătura ca de un arcuș,
din șerlac îmi scuipând tunet, fior...
poate o-i fi Dumnezeului, un punct... de arătător.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
pe vremea coronavirusului
fără măști ne sărutăm
buzele noastre șoptesc
așchii de sânge fierbinte
în
țeapă inimile - noi ne simțim
loviți de fulger - ardem
mistuiți de pasiune
ne
atingem mângâiem pipăim
fără mănuși se ating epi
dermele noastre tu ești cal
dă
încă un sărut
și catifelată ca o cafea
cu
ciocolată miroși a pasiune
a flori sălbatice
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
își ține coarnele
în mână mai trist ca ieri seară
cu sânge rece e gata să le arunce
la pământ rușinea fulger se repede
ridică ochii spre ochii care-l privesc
zâmbetul aproape perfect îl știe
de asta poartă coarnele într-un iad
ea are o frumusețe ca țipătul strident
rupe inima la umbra unui sărut
întregul ei trup se instalează în ochi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!