fata morgana

Unei doamne care are o fată şi o laudă că e ca o "floare"

O fi floare fata ta!...
Am ghicit şi eu îndată:
Mulţi susţin că e lalea,
Dar eu cred că e "muşcată".

epigramă de N. Grassu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata mamei

E şic şi mândră-n toate cele,
Chiar dacă e un pic cam snoabă.
E plină toată de inele,
Chiar fata însăşi e-o podoabă!

epigramă de Ioan Frenţescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damme-Jeanne...

Te-am ales după sprânceană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
O, dulce damigeană!

Te-am ales să-mi fi ca soaţă
Căci din toate nu eşti hoaţă,
Să mă-nşeli tu n-ai cum dară
Te golesc, te umplu iară,
Tu mă-mbii din ochiul gurii
Să-ţi simt fructele pădurii,
Eu te iau frumos de toartă
Şi-mi deschid a vieţii poartă....

Bună eşti de pus la rană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
Nu-nchid fără tine-o geană!

Dragă Jană, Sânziană,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madonna Capulet: Doică, unde mi-e fata? Cheam-o la mine.
Doica: Pe fecioria mea, de când aveam doişpe ani, jur c-am rugat-o să vină. Hei, mieluşico! Hai, buburuză! O, doamne! Unde-i fata asta? Hei, Julieta!

replici celebre din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata mamei ca o floare

Fata mamei ca o floare,
Ascultând cam mult manele,
E acuma la strâmtoare...
La Bosfor sau Dardanele?

epigramă de Mihaela-Diana Grigore
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărâră să o numească Rebeca, după scrisoare, fiind prenumele mamei sale, şi pentru că Aureliano avusese răbdarea să rostească în faţa ei numele tuturor sfinţilor din calendar fără să obţină nici o reacţie din parte-i faţă de vreun alt prenume.

citat clasic din romanul Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez (1967)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul castel

Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Şi-acum când e gata, prieteni
Priviţi-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------

Îşi rupe din suflet zidarul
Punându-şi ades temelie
Din nopţile albe, tiparul
Pe care singur îl ştie

Poate că n-are de sus alte daruri
Şi sapă de-o viaţă-n cuvinte
Mânat de himere, coşmaruri
Şi-şi vede de treabă-nainte

Îşi face mortarul, liantul
Şi punţile lui se-ncovoaie
El ştie ce-nseamnă neantul

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

veneraţie

Veneraţie. Atitudinea spirituală a unui om faţă de un zeu şi a unui câine faţă de un om.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Radu F. Alexandru autorul volumului "Cu faţa spre ceilalţi"

"Cu faţa spre ceilalţi"
Pe toţi - ca şi pe mine,
Îi sâcâie-ntrebarea:
Cu spatele... spre cine?!

epigramă de Ioan I. Cristescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Challenger stătea pe un scaun turnat, în faţa unei mese mari, acoperită cu cărţi, cu hărţi şi cu diagrame. În clipa când am intrat, s-a învârtit cu scaunul, ca să mă privească din faţă. Înfăţişarea lui mi-a tăiat răsuflarea. Eram pregătit să văd un om ciudat, dar nu o făptură atât de înspăimântătoare!

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!