fantezie

* * *

Ai crezut
că dragostea noastră
e o fantezie,
aşa ai perceput-o,
însă va veni o vreme,
când vei înţelege
şi ce ţi-am spus,
dar şi ce nu ţi-am spus,
atunci
să-ţi aminteşti de mine,
atunci să mă cauţi...
Până va veni acea vreme,
voi rămâne la hotarul
dintre cele două lumi...
Trag pământul peste mine
şi-ascult liniştea...
......................................

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gand frumos
Si ii dedic modesta-mi poezie.

In fata ei eu ma inchin pios
Cat vremea nu e inca prea tarzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.

Cuvintele imi par ca-s de prisos
Si-as vrea sa am mai multa fantezie,
S-o venerez si sa-i aduc prinos;
E si balsam, e si anestezie...

Femeia e ceva miraculos!

rondel de Liviu Sergiu Manolache (8 martie 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă cunoşti- sunt fericirea

Sunt steaua ce-ţi luminează
penelul ce scrie
sunt misterul ce te poartă
spre fantezie
sunt dansul iubirii,
sunt feerie
sunt bestia ce te duce spre pustnicie
sunt leacul ce-l cauţi
alinare să-ţi fie, în ceas de durere,
apoi bucurie
sunt năluca ce-o vezi
când bei vinul mâniei
sunt amintirea de anii copilăriei
şi femeia din vis
ce te cheamă spre veşnicie
Sunt anonimă, nu mă cunoşti
şi totuşi, mă şti dintr-o mie
te-aud cum mă chemi
zi şi nopate la tine

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia Poeziei (sonet)

MAGIA POEZIEI
(sonet poeziei)

M-am îndrăgostit din copilărie,
De penelul fermecat al gândului,
Ce pictează-n culorile dorului,
Îngeri înaripaţi de poezie.

În zborul spre bolta Paradisului
Se-nalţă gându-n ritm de simfonie,
Însoţit de muză cu fantezie,
Cuib de rime împletind poemului.

De melosul în sentimente răsfrânt
Dansează muza pe-a gândului câmpie,
Cu Soare tandru îmbrăţişând Pământ.

Valsând cu-a primăverii reverie
Se leagă dragostea lirei de cuvânt,
Să-şi ducă roadele în veşnicie.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

există actori culţi şi actori cultivaţi, actori cerebrali, care-şi construiesc personajele pe criterii logice. In­tuiţia însă (...)cred că funcţionează într-o sferă limitată de situaţii: în viaţă, ca şi în artă. În cazul unei întâlniri sau în cazul unei confruntări. De intuiţie poate fi vorba la un operator care filmează un meci şi-şi îndreaptă camera spre traiectoria posibilă a mingii. Dar ca să creezi un personaj doar din intuiţii nu cred că se poate. Bine­înţeles, dacă ai fantezie, poţi începe să-l conturezi, dar tot trebuie să fi existat, în prealabil, nişte minime repere: de lectură, de documentare – ca să poţi broda apoi o biografie pe porţiunea ta de text

Colea Răutu în Interviu, Cinema nr. 1, ianuarie 1969
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftatul

din marea de cuvinte fără sens
şi fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
şi-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
şi conştient de vaga-i măreţie
mai smulg o piatră care cine ştie
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre şi un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veşnicie
pe care valuri de materii cenuşie
şi fără urme, se preling strident
şi în sfârşit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenuşie
şi-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc şi virulent...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea după geamul termopan

Iubirea după geamul termopan...
E ca şi cum - cerul cu vată-i în urechi,
E ca şi cum - să n-ai nici un duşman:
Nici unul nou, nici unul vechi...

Iubirea după geamul termopan...
O schimb pe-un strop de libertate -
Cum să auzi că e sfârşit de an,
Şi cui să strig că am avut dreptate.

Iubirea după geamul termopan...
Un vacuum sau poate-o şmecherie?
Sau pieptu-ţi e un deal viran,
Castelul dorului - doar o fantezie...

Iubirea după geamul termopan...
E ca şi cum eşti fără ţară,
E ca şi cum un sâmbure-n bostan
Idee n-are ce se-ntâmplă-afară...

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu din Iubirea pe toate le vede
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că el era convins că părinţii mei şi cu mine îi întindem o capcană, să-l înhaţăm, ca pe un mire acceptabil! Datorită acestei idei preconcepute, el nu a izbutit să mă înţeleagă, niciodată. Iar eu nu mi-am deschis niciodată mintea dinaintea lui, nu am avut timp. Exact din acest motiv, în cartea lui, el mi-a pus în gură nişte confesiuni absurde. Pare că nesătula lui dorinţă îl face să abuzeze de o stranie fantezie. Un soi de autodecepţie. Presupun că, în psihologie, această stare mintală trebuie să aibă o denumire precisă. Eu nu o cunosc, nu sunt specialistă în această ştiinţă. Cred că trebuie să fii înarmat cu o imensă îndrazneală ca să navighezi pe insondabilul şi tainicul ocean al minţii umane.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă de moment

voi aţi văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munţii zilei de apoi?!
dar lupi, voi aţi văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna aţi simţit, ciudata, cum sughiţa cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduţ de fantezie?!
copaci voi aţi udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru şi de fier?!
şi dacă da, să ştiţi c-odată vă veţi trezi din somnolenţă
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesenţă.

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop defrişărilor...

Eu înţeleg că-n ţară nu-s toate cum le-am vrut,
Mai înţeleg c-odată, am tins spre-un început,
Că ţeapa a fost mare nu fac istorie-acum,
Şi nici politici acre ci doar să vă rezum;
Oricât ar fi de crudă în ţara asta viaţa
Tu fă-o mai frumoasă şi lasă-n urmă ceaţa,
Şi nu lăsa nesaţiul, să-ţi stăpânească gura
Fi om în echilibru te-mpacă cu natura
Dar nu-ţi tăia-n sminteală de sub picioare ramul
Gândeşte-te ca mâine să îţi trăiască neamul
Măcar sădeşte alta că verdele e tonic
Şi plin de fantezie te-ntreb aşa catonic:
-Tu oare nu-ţi dai seama sau chiar nu vrei să nu,
C-odată cu copacii, fi sigur, mori şi tu?!....

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!