Epigrame despre dusmani, pagina 5

Când cad – ca om cu vicii - în greşeală,
Pe toţi din preajmă îi interesează:
Întâi o scot duşmanii la iveală,
Apoi amicii o exploatează.

Cei mai perfizi duşmani cu care
S-a confruntat ieri România
Au fost popoarele barbare,
Iar astăzi... gigacaloria!

Noi suntem, sigur, vechi duşmani
Şi toată lumea cred că ştie,
Că n-a fost simplă bătălie
Războiul de-o sută de ani!

Ca arbitru, eu socot,
Faci şi blaturi, iei şi bani
Şi devii, printr-un complot,
Bun prieten la duşmani.

S-a hotărât să avem scut
E înţelept nici nu discut
Acuma, musai, în cinci ani
Să facem rost şi de duşmani!

epigramă de Gheorghe Gurău (27 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să-mprumut cartea asta
Nici celor mai crunţi duşmani,
Căci mi-a dat divorţ nevasta
După 20 de ani.

El a scris mai multe drame
Şi nu s-a umplut de bani,
Eu, cu două epigrame,
Plin sunt astăzi de duşmani.

Zvonu-acesta, ca un verb,
A pătruns printre duşmani:
Cloşca de-aur, peste ani,
A "clocit" un... vin superb!

epigramă de Valerian Lică din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediţia X-a, Tema: Tezaurele de la Pietroasele (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când în epigramă-i pun la ţintă
Pe duşmani, le spun, că am destui:
Cine-l va atinge pe Plăcintă,
Fi-va... vai de cozonacul lui!

Crapă bunii tăi duşmani;
Însă ţie ce-ţi mai pasă,
Când Păianjenul la Casă,
'N loc de muşte, prinde bani!

<< < Pagina 5 >

dusmani