dunga

Alarma

Clopot mare de aramă
Limba ta în dungă bate,
Oare peste câte sate
Pune stare de alarmă?
Oamenii i-ascultă vestea,
Toţi ştiu bine ce-i povestea:
Urgiseşte vremea câmpul,
Lovituri de tun dă vântul!

Lovituri de tun dă vântul,
Urgiseşte vremea câmpul
Toţi ştiu bine ce-i povestea,
Oamenii i-ascultă vestea,
Pune stare de alarmă
Oare peste câte sate?
Limba ta în dungă bate,
Clopot mare de aramă!

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei stele aşezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniţă, a coajă de copac şi a boştină fiartă. Într-un colţ al grădinii, printre frunzele putrede, destrămate, mijea firul ierbii.

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inşi ciudaţi, de care – apoi – nu se mai aude nimic, parvin miraculos la cele mai înalte demnităţi în stat

Lis, Halaicu, Ciorbea... lista-i lungă.
O citesc şi mă întreb, uimit:
Suntem noi, românii, "într-o dungă"?
Oare unde dracu' i-am găsit?

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mocăniţa

sânul era presat
de calea ferată

o dungă neagră urca
pe coapsă
până la ceea ce a mai rămas
din ceea ce am smuls

diblurile au prins rugină
sub ochi

mă gândeam
la ultima ei
dorinţă

fumul gri ieşea din păduri

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina

Priveşti: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt şi-o dungă de lăcustă,
Şi ierburile prind ca să-ţi dezmierde
Picioarele şi tivul de la fustă,

Iar o albină gura bujorată
Ţi-o caută în zbor ca pe-un ulei
În care duce mierea adunată
Din florile de câmp, cu truda ei.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Încă mai ninge fraged
cu straturi de lumină
iar cerul nu se-ndură
s-oprească funii
să nu ne însuşească
îngerii

încă mai ninge fraged
subţire şi în dungă
iarna poartă-n aluzii
născut abia un ied.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de cer
e altceva

te iubesc
mi-ai spus
când eu învăţam mersul
pe o dungă de stea

şi eu te iubesc
ţi-am răspuns
în numele ecoului agăţat
pe un cer neclintit

iar cuvântul spus doar aşa
mai presus de cuvânt
e troiţa pe care o duc
în ţara din cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de dreptate

Să sune goarna, clopotele-n dungă:
S-au strâns prea multe lacrimi disperate!
Iar versul meu jelit, în suflet să-ţi ajungă:
Să-ţi înţelegi nevoia de dreptate!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul iertării-i prea lung...

La cer să-mi ajungă o rugă în dungă, n-am scară şi nici în genunchi,
De-aş sta în altare, nu am lumânare şi nici busuiocul mănunchi.
E cale prea lungă şi ruga în dungă e-un cifru mai greu de pătruns,
Pe care-l dezleagă doar mintea întreagă, în care iertări s-au ascuns.

Mă doare un soare ce n-are răbdare şi vine mai des decât ieri
Şi-n foc pârjoleşte un vis ce-nfloreşte pe-o gură-necată-n tăceri.
Cuvinte proscrise se târă şi mi se mai frânge-un poem pe asfalt,
E raiul departe, un iad ne desparte şi cum să ajung spre înalt?

Se rupe o treaptă şi îngeri aşteaptă, ca Domnul să facă minuni,
Dar, nu se aude, de-atâtea palude, când mlaştini în suflet, aduni,
Nici strigăt, nici jale, doar slabe vocale se tânguie-n margini de lumi.
Nu-i chip de tămadă, când moartea-i pe stradă, doar moartea să ţi-o asumi.

E vreme de ducă, când pe coji de nucă, genunchii la rugă n-ajung,
Prea multe păcate se zbat vinovate şi drumul iertării-i prea lung...

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţânţarul (fabulă)

O insectă
Infectă,
Care pare fină,
Văzută-n lumină,
Căutându-şi în pungă,
Atacă-ntr-o dungă
Şi în orice caz,
Direct la obraz!
Iar ca o afrondă,
Atacă c-o sondă,
(Din nişte inele!)
Ce-o-nfige sub piele!
Se aude un poc!
(La fel ca la bloc!)
Şi prinsă la rugă,
E strivită-n fugă!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!