Toate rezultatele despre dumitru matcovschi iarba, pagina 5
Toamnă
Am văzut adeseori,
Cărările pline
Cu frunze-n multe culori,
Semn că toamna vine.
Vine și frigul cu ea,
Iarba pălește în zori.
În zborul lor, putem vedea,
Multe cârduri de cocori.
Peste satul adormit
Ploile-s cernite.
Gospodarii-au pregătit,
Fânul pentru vite.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca firul de iarbă
Viața trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ștreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.
Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhnește a umbră.
Viața trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ștreangurile crude!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dar un vag de zână
Cutreieram printr-un fund din sufletul meu,
într-o noapte de vară și mintea era obosită,
mâna nu mai știa veșnicia...
Mă afundam încet în mine, peste mine, departe
de mine dar un vag de zână, cu o părere
de torță aprinsă într-un deget, mi-a
umplut crâmpeiul de cărare.
N-a mai plecat i-a plăcut iarba sărutului
meu....
poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zambete de iarba verde
Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.
Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.
ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!
Haotice ganduri ma fac sa tresar,
[...] Citește tot
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
De ziua recoltei
Pădurea a primit un val
De oameni, aerul să-i soarbă...
A fost un mare festival
La iarbă verde!... Care... iarbă?
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba din albul primăverii
Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Șoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărțind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ierbii
Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină,
Nu mai vrei să fii brumată
De toamna rece și meschină.
În nopțile cu lună plină
Parfumate flori te-mbată,
Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină.
În zorii zilei tulburată
De prima rază de lumină,
Tu rămâi îngândurată,
Firu-ți plânge și suspină
Iarbă verde-nrourată.
rondel de Ioan Friciu (23 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș (redacției revistei "Cugetul", care-mi încurcă mereu prenumele)
Mă cheamă Dem sau Dumitru
Și nu Dan, rebotezat,
El este, poate, altul,
Cu nume adevărat.
epigramă de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.Porumbul
mai înalt în grad de
cât iarba
iarba fumată
și iarba tot atât de înaltă
ca omul sucit din fire
ploaia modelează oamenii
de porumb de mătase
de porumb pierdut
sau răpus de seceră fără ciocan
în timpuri astrale
umbra lui a
tinge creștetul părintește
porumbul naște omul de porumb
care aleargă desculț prin amarul timpului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!