dumitru matcovschi iarba

A presărat nisip peste iarba uscată. "Sunt scântei, nu nisip!" le-a spus celor din jur. Mulţimea a crezut şi iarba a început să ardă.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splendoare în iarbă

Deşi nimic nu poate aduce înapoi ora
splendorii în iarbă, a gloriei în floare,
nu vom plânge, ci vom găsi
putere în ce-a rămas în urmă.

poezie de William Wordsworth
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş (redacţiei revistei "Cugetul", care-mi încurcă mereu prenumele)

Mă cheamă Dem sau Dumitru
Şi nu Dan, rebotezat,
El este, poate, altul,
Cu nume adevărat.

epigramă de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haideţi să zburdăm, iubito

Hai iubito să zburdăm!
Zările ne cheamă.
Dealul vieţii să-l urcăm,
Inima ne-îndeamnă.

În vale curge izvorul
Din care sorbim iubire.
Ne vom potoli tot dorul,
Vom radia de fericire.

Cu dragostea potolită
În mijlocul florilor,
Pe iarba de curând cosită
Dăm bineţe zorilor.

poezie de Dumitru Delcă (24 octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre motivele pentru care nu slăbesc, este că în loc să mănânc frunză şi iarbă, eu mănânc brânza şi iarbă.

calambur de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni,
cum te mângâie cald şi drag pe pântec,
o, verde pur, ţâşnit de pretutindeni,
din ziduri şi din brazde şi din cântec...

La noapte poate, în ultimul răsuflet,
cu luna coborâtă lin pe muguri,
cu pumn de-arginţi ţi-oi arunca în suflet.
Dar cel de-acum, te voi iubi de-a pururi.

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorm într-o livadă şi sunt pământul visându-se iarbă, iarba visându-se floare, floarea visându-se măr.

Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crai nou

Crai nou se tot iveşte pe codri şi genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,

Când s-a culcat, şi timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.

El s-a culcat, şi, iată de când nu s-a răspuns,
La subţioară iarbă şi mie mi-a ajuns!

Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi creşte iarba, ea suie şi mai sus!

Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?

poezie celebră de Eusebiu Camilar din vol. "Călăretul orb", 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba din albul primăverii

Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Şoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărţind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!