discursuri de sfarsit de liceu

Sonetul 23

Cum pe o scenă bietul cabotin
Îşi uită rolul, că e temător
Iar animalul, de mânie plin,
Se moleşeşte-apoi foarte uşor.
Neîncrezător, mai uit şi eu să spun
Discursuri de iubire fel de fel
Şi singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,
Împovărat de-acest amor rebel.
Dar cu privirea mea plină de dor,
Din piept cuvinte parcă profeţind,
Ce vrea şi recompensă şi amor
Voi fi mai expresiv decât vorbind.

O! Tu să-nveţi iubirea a citi
S-auzi cu ochii şi-nţelept vei fi.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii

A venit vremea-n sfârşit să înţeleg ce-i viaţa,
Nimic n-are sfârşit şi totul începe de fiecare dată,
Iar marile victorii ce păreau atât de minunate
N-au fost, de fapt, câştigate niciodată.

Chiar iubirea, căreia-n mintea-mi casă i-am clădit,
E doar un oaspete prolific, întârziat confuz în drum,
Iar muzica, laudele prietenilor şi râsul lor zglobiu
Nu-s cu nimic mai bune decât odihna mea de-acum.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet rozaliu

Modus vivendi rozaliu
Cu ascendent în roşul estic
Cu bodyguard sau caraliu
Adânc înfipt în solul getic

O lâncezeală vagă, rozalie,
Pe fond difuz de impromptu
Păcat mulat pe carnea durdulie
Întâmpinat, cochet, întâi cu nu

Parşive timpuri rozalii
Portretele zâmbind cretine
Fierbinţile omagii cam călâi
Spre cele două paţachine

Discursuri false rozalii
Speranţă tot mai rozalie,
Captiv în hău de răgălii...
Pink Floyd bocind o melodie...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuala revedere

Pentru minunaţii mei colegi de liceu (O, tempora!)

NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescenţă
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigenţă!)
Şi implicit, ce-n replic-am făcut...

EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Şi ce ferice mă simţeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,

EMOŢIONAT îmi cunoşteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Şi mulţumit, eu mă simţeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...

PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Lungi nopţi învolburate,
Cerneau tristeţi prelungi,
Falşi iubitori de ţară,
Rosteau discursuri lungi.

Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.

O nouă dimineaţă,
Ca după 4 ani,
Se naşte de sub ceaţă
Pe oameni şi pe bani.

Încet, pastorul nostru,
Îşi dezveleşte faţa,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 17

Sunt litere doar treizeci şi una,
Însă cuvinte sunt nenumărate
Ca boabele de rouă-n care luna
Aruncă scânteieri de-argint în noapte.
Şi ele-n propoziţii se adună
Şi fraze de tot felul se creează
Ce uneori ne par ca o furtună,
Iar alteori ca o plăcută oază.
Şi curg discursuri lungi, plictisitoare,
Sau altele ceva mai inspirate,
Care vor trece iute în uitare,
Căci a le ţine minte nu se poate.

Şuvoiul de cuvinte curge, curge,
În dragoste, un "Te iubesc!" ajunge.

poezie de Octavian Cocoş (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit nu va fi...

Tot ce am ţesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.

Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilinţa sărută sufletele înnegrite
şi uită punând lumina să vegheze.

Sfârşit nu va fi fără păcat, fără umbre,
nimeni nu poate să iese din piele
mai mult decât trupul de lut.

Înţelept sunt al cuiva
care mă smulge din mine şi mă iartă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul Somers

Spuneţi-mi, cum se întamplă
Ca eu, care am fost cel mai erudit dintre jurişti,
Care ştiam aproape pe dinafară
Pe Blackstone şi Coke, care am ţinut cele mai grozave discursuri
Pe care Curtea de Justiţie le-a auzit vreodată şi care am scris
Un rezumat lăudat de însuşi Judecătorul Breese,
Deci, spuneţi-mi, cum se face că zac aici uitat şi nebăgat în seamă
În vreme ce Chase Henry, beţivul oraşului,
Are o coloană de marmură, terminată cu o urnă
În care Natura, în felul ei ironic,
A crescut buruiană înflorită?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de început şi după sfârşit

De vrei nemurire
pe tărâmul filei
scrie ce e înainte de primul cuvânt
şi ce e după final
după punct
căci ce e între ele două
e doar nisipul prins în clepsidră
in care curgem ne zbatem ne ucidem
şi cineva a încercat vreodată
să vadă
între inceput şi sfârşit
să o spargă..
Ce-o fi in afară de ea...
Eu acum privesc din clepsidra călimarei
Şi mă ingrozesc
Şi minunez..
Din dorinţa noastră de a săruta lumina
Şi a însela intunericul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oase

Aruncaţi-mă în mare – jos sub ape.
Înveliţi-mă cu unda rece şi sărată.
Acolo niciun plug nu-mi va atinge oasele.
Hamlet nu va ţine craniului meu discursuri niciodată,
Dusă-i vremea glumelor, iar gura mea e mută.

Prădători cu ochi verzi îmi vor ciuguli globii de sub pleoape,
Peşti roz se vor juca-n juru-mi de-a v-aţi ascunselea,
Voi fi cântecul furtunii, vuietul mării din aproape-n mai aproape
Pe podelele de sare umede şi răcoroase.
Aruncaţi-mă... în mare – jos sub ape.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!