desert

O femeie cu a înţelepciunii diademă pe cap şi cu inimă de prinţesă are ca desert preferat, bineînţeles, legendara plăcintă de dovleac a cărui magică aromă o poartă spre al dragostei etern palat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O moarte în deşert

Singura moarte este atunci când
Pierzania ta vine din câştig,
Bezna din lumină, ignoranţa din ştiinţă
Şi indiferenţa din dragostea-împărtăşită.

poezie de Robert Browning din Dramatis Personae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce glorie nocturnă să fii mare fără să fii nimic!... Şi simt deodată cât de sublimi sunt călugărul în deşert, schimnicul în cotlonul lui, impregnându-se fiecare de substanţa lui Christos pe care o percep în pietrele şi grotele sihăstriei lor!

Fernando Pessoa în Cartea neliniştirii
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scriitor trebuie să-şi accepte criticii, dar când se pierde în polemici inutile, este ca şi cum s-ar aşeza la masă cu şacalii în deşert, deşi mai are mult de mers ca să ajungă la primul adăpost!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşert, se zice, nu se duc decât îndrăgostiţii şi nebunii. Eu mai cunosc o categorie, în care mă includ. Cei care nu se descurcă prea bine în vacarm şi tânjesc după un loc de unde, speriindu-se de izolare, să se întoarcă pocăiţi în societate.

Octavian Paler în Drumuri prin memorie
Adăugat de Andrada Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O, tu, deşarta stăpânirii slavă!
Deşert orgoliu, poreclit renume!
Stârneşte-amăgitoarea ta otravă
Un vânt smintit-onoarea-zis pe nume.
O, cum reverşi pedeapsa ta grozavă
Pe cei ce te iubesc mai mult pe lume!
Ce crime, ce cruzimi, ce crunte cazne,
Încerci pe pielea lor - şi ce năprazne!

poezie clasică de Luis de Camoes din Lusiada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletească

Dau sufletului tău ocol
Prin spini uscaţi şi l-am găsit tot gol,
Şi de la răsărit şi din apus —
Şi caut în deşert şi turlele, în sus.

Ceasornicul clopotniţii-i oprit
Că ceasurile toate i-au murit.
Pare că limbile — păcatele! —
Arată vremea de-a-ndăratelea.

.....

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În albul zorilor ies pe punte. Furtuna s-a potolit. Marea e liniştită ostenită parcă de atâta frământare în deşert. Un oraş frumos străluceşte înaintea noastră: Constanţa, farul României, aprins la porţile răsăritului, în pragul apelor nestăpânite. O, pământ binecuvântat!...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea de a alege e ceva ce produce emoţie, produce mult bine în jur, nu aşteaptă niciun fel de răsplată sau răspuns. E ca un izvor care nu se gândeşte unde va ajunge. El a luat decizia să curgă, fie că ajunge în deşert, în gura unui leu sau într-o chiuvetă.

Marcel Iureş în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calm pe mare

Profundă, TĂCEREA stăpâneşte peste ape.

Întregul zace-n somn, imperturbabil,
Marinarul istovit priveşte-n juru-i

Întindere plană şi vastă. Golul imuabil.

Nici o adiere de zefir!

Tăcere-nfricoşătoare de mormânt!

În atotstăpânitorul deşert al mării
Fiecare val se-afundă în abis, înfrânt.

poezie de J. Wolfgang von Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!