deliberat

Oricui şi la orice rezişti, fie cu gândul, cu vorba sau cu fapta, fie sub forma criticismului, invidiei, geloziei, urii sau altfel, cu siguranţă îl alimentezi pe acela şi te slăbeşti pe tine proporţional. De ce? Pentru că ai luat în mod deliberat o porţiune din preţioasa ta forţă vitală atât de necesară progresului tău şi ai transferat-o acelei persoane sau acelui lucru. N-ai observat asta uneori, când cineva se sleieşte de puteri după un "acces de furie" îndreptat asupra cuiva? Extenuarea este epuizare. Şi a epuiza înseamnă a goli. Ceva a ieşit. Da, spre cealaltă persoană, în avantajul lui şi în defavoarea celui care s-a enervat. Acesta e un exemplu de transfer de forţă vitală în formă violentă.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţii perpendiculare

nu pot să mă mai schimb,
oricum
perspectivele sunt sumbre,
nu mai poţi modela lutul asprit în
arşiţa nopţii,
fierul călit de prea multe ori
devine anxios,

în menghina ipocrită dintre ani
evenimentele se sufocă de cronicitate,
iubirile mor deliberat,
predestinările se sinucid din culpă,

un nebun întreba odată
în deşertul din mine,
de ce murim dacă iubim
şi de ce mai iubim dacă murim?

nu cred în chiromanţie
dar liniile din palmă arată mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori cinismul a fost salvator pentru mine. Cinism neînsemnând ticăloşie şi prostie, ci priză corectă la real. Trebuie să ai un spirit pesimist; cel optimist e lamentabil, grotesc şi stupid. "Gândeşte pozitiv!" Cum adică, să gândesc în mod deliberat fals, numai ca să am o stare pozitivă, care să placă cui şi cui să facă un bine? Trebuie să fii apt să priveşti realitatea exact aşa cum e, frumoasă sau pocită. Dacă nu asumi toate imbecilităţile care se află în circulaţie, dacă le demonetzi în gura mare, eşti considerat un om rău, un cinic, un imoralist. Dar tocmai acest "imoralism" este începutul unei vieţi etice corecte. Cine nu este capabil să discrediteze falsele virtuţi este un impostor pernicios.

citat din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede pe lac

O pânză de păianjen ai ţesut
Ai adunat în ani lumină gândul
Ce niciodata nu l-am cunoscut
Şireaguri de mărgele îmi picură

Pe gene culoare albă sidefie
Şiruri de gânduri scoase acum
Dintr-o lume rea siderată pustie
Pânza de păianjen ca un fum

Şireagul de mărgele deşirat
Drumul iubirii liber nepătat
Traieşte iubirea frumoasă
Căci soarta uneori e dureroasă

Rămân privind în urma ta deliberat
Din pânză de păianjen esti scăpat
Şi tot trecutul greu tu l-ai uitat
Rămâi cu bine, dragul meu iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când l-am întâlnit prima dată pe Debussy, era plin de Musorgski şi căuta în mod deliberat o cale greu de găsit. În această privinţă, eu îl devansasem simţitor. Nu eram împovărat de Premiul Romei şi nici de vreo altă recompensă de acest fel, căci eu sunt un om ca Adam din Paradis care nu a câştigat niciodată nici un fel de premii - un leneş, fără îndoială. Pe atunci scriam Fiicele stelelor pe un libret de Joseph Peladan şi i-am explicat lui Debussy că nu eram cîtuşi de puţin antiwagnerian, dar simţeam că trebuie să avem o muzică a noastră - dacă se poate, fără varză acră. De ce să nu folosim sensurile pe care le proclamaseră Claude Monet, Cezanne, Toulouse-Lautrec şi alţii? De ce să nu transpunem în muzică aceste idei? Nimic mai simplu.

citat clasic din Erik Satie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste toate acestea (amintiri), obsesiv, se suprapune un crâmpei de trăire de o intensitate zguduitoare. ultimul traseu dificil, de gradul patru parcurs împreună şi pentru el, ultimul de un asemenea grad... Cu mâinile tremurânde, folosindu-şi doar o mică parte din capacitatea dreaptă a trupului grav afectat de suferinţă, Seracin se căţăra. Uneori îşi înălţa cu mâna stângă palma dreaptă până la prize, alteori îşi fixa privirea pe adâncitura din peretele de piatră la care dorea să ajungă de parcă ar fi dorit să o mişte, să-i fie la îndemână, iar cu degetele mâinii drepte PĂŞEA, pur şi simplu, imita mersul cu degetele centimetru cu centimetru... Era o luptă disperată, un adevărat chin deliberat, toate împinse de o sete mistuitoare de a reuşi, de a învinge posibilităţile reduse ale trupului afectat de boală.

Neron Aurel în Cartea "Noi alpinştii timişoreni şi munţii lumii", pag. 20 (2009)
Adăugat de Aurel Neron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranţă în spatele cărora orgoliosul îşi ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieşi, individul trăind lamentabil în spaţiul intern; îşi propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent şi de aceea ţine morţiş de a avea dreptate chiar şi atunci când nu are dreptate. El nu se deosebeşte cu nimic de existenţa unei pietre.
Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poţi face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni descoperă cu adevărat esenţa vieţii doar când sunt la un pas de moarte. Atunci, când sunt cu un picior în groapă, înţeleg care e rostul profund al vieţii şi îşi dau seama câte ocazii le-au scăpat printre degete. Viaţa poate fi crudă din acest punct de vedere. Viaţa refuză să-şi dezvăluie darurile, uneori până în ultima clipă. Când suntem tineri şi avem toată viaţa înainte, amânăm să trăim: "Anul viitor am să petrec mai mult timp în natură, am să râd mai mult sau am să iubesc mai mult. Anul viitor am să petrec mai mult timp alături de copiii mei şi am să citesc cărţile importante din literatură. Anul viitor am să privesc mai multe răsărituri de soare şi o să-mi fac prieteni noi, însă, momentan, am multe alte lucruri de făcut şi multe întâlniri de onorat." Acestea sunt şabloanele vremurilor în care trăim. Ei, bine, eu am învăţat că dacă nu-ţi iei viaţa în propriile mâini, aceasta are obiceiul să-ţi joace feste. Zilele se transformă în săptămâni, săptămânile în luni şi înainte de a te dezmetici, viaţa ta s-a sfârşit. Lecţia de înţelepciune este următoarea: nu te mai lăsa dus de val, trăieste-ţi viaţa în mod deliberat.

Robin Sharma în Învăţături spirituale pentru familia ta (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata vulpii

În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor să fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Şi ca-n orice adunare,
O să spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Şi cum trebuie tratată.

Vulpea este acuzată
De o raţă supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram şi eu mâncată.
Iar la a mea surată

[...] Citeşte tot

fabulă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!