Poezii despre de-a lungul timpului, pagina 5
Să lungim adevărurile
în palmă scrâșnesc gânduri...
pielea mătăsoasă a erorii înfășoară lumea.
pe sub axiomă înfometată eu trec adesea
cu grijă să nu mă împiedic de vreun cuvânt țuguiat.
tentaculele singurătății să nu-și facă datoria asupra-mi
înfășurându-mă.
amintirile merg pe jos prin amănunte nemângâiate
și tot mai de aproape inconștientele raze le urmăresc.
o aureolă de atins, rostogolită atât de imediat
de poate fi suflată și-n ochi
bârfește stelele mutate de vânturi pe ape.
dar eu nu hotărăsc soarta lumii niciodată;
ea e hotărâtă de șfâșietorul început.
cred că ai aflat că de-a lungul vremii
nu s-a găsit nicio muzică înțepenită
să nu mi se lege de gleznă.
numai așa am putut mă retrage treptat din mine
și să-mi fug uitarea prin infinitul tău...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre muzică
- poezii despre mersul pe jos
- poezii despre lene
Timp
sunetul timpului pe dalele memoriei
rostogolirea secundelor în cochiliile descărnate
și zborul păsărilor desfoliat și citeț.
neregulate bătăile inimii cum se răsfrâng în oglinzi.
sunetul timpului pe capiteluri străvechi
sunetul timpului ce mă pândește
din viitorul îndepărtat
tristețe clară
agonie castă...
poezie de Iulian Boldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre sunet
- poezii despre secunde
- poezii despre păsări
- poezii despre puls
- poezii despre inimă
Sufletul singur e mut
În zilele în care n-am ce fa,
Sufletul meu, părând că se răsfa,
Mă dă pe mâna minții și mă la
Să mă gândesc de-a lungul și de-a la
Celor la care omul se gândeș
Când, provizoriu, sufletu-i lipseș;
Că, sufletul, dacă n-are pere,
Stă-ntors mai mult cu fața la pere,
În timp ce ochii, fără să clipeas,
Din pur instinct, mă duc lângă fereas,
Ținându-mă cu spatele spre min,
Să nu gândesc, să nu-mi aduc amin
De sufletul care se relaxea
De dimineață până către sea,
Când, fără niciun fel de explica,
Se-ntoarce, mut, în mine, ca aca.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre instinct sau poezii despre dimineață
Faze
(...)
3
un zâmbet floare acută
un pumnal la fereastră
deschide-te de-a lungul străzii
fapt a izbucni lumina
oricare ar fi noua bucurie
prietenia și prospețimea
mătasea obosită a peștilor
spre pace prin muncile lor
prietenia și tandrețea
aripa noaptea
este în fiecare lacrimă a orașului
o așteptare ce se coace
vidul inimilor
înțărcată noaptea
[...] Citește tot
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre prietenie, poezii despre pești, poezii despre pace, poezii despre oraș, poezii despre noapte sau poezii despre flori
Viața
De-a rostogolul,
de-a alunecatul
și de-a ocolul
poezie de Constantin Păun din Umbrela generalului (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață
Grădinăritul
Grădinăritul este o activitate de meditație,
de întreținere, plină de speranță o forță vitală.
La fel este plimbatul pe câmpuri,
printre copaci sau de-a lungul unei ape.
Întregul se află în mișcările gingașe
și în pământul reavăn.
Acestuia îi plac ritmurile domoale.
Prosperă în tot ce este molcom.
poezie de Victoria Erickson din Edge of the wonder, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre mișcare, poezii despre forță, poezii despre copaci, poezii despre apă sau poezii despre Pământ
Foile
zilnic mă trezesc cu gândul că trebuie
ceva
să se-ntâmple,
între haine găsesc scrisori de când
neliniștit cu privire la trecerea timpului
îmi închipuiam iubirea o femeie matură,
nu știam cum va fi cea de care mă înfioram
numai la gândul că există.
între singurătate și boală
ajunsesem la punctul în care jucam o scenă
erotică după stâlpul din stradă
înclinația umbrelor față de axă pretindea aceeași viziune
din moment ce mâna ocupa jumătate din casă,
mă poticneam în scrisul mărunt
ca primul pas de pe lună,
de-a lungul liniei
în
galben,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viziune, poezii despre vestimentație, poezii despre tinerețe, poezii despre scrisori, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Când pescarii au plecat
Coca de lemn a bărcii
lovește ușor
cheiul.
Zgomotul valurilor
de-a lungul
țărmului.
Cioburi de sticlă
sclipind deasupra apei.
Departe, dealuri creionând orizontul.
În cabană
mama și tatăl
se odihnesc.
Copiii nu mai sunt aici.
Au carierele și casele lor
[...] Citește tot
poezie de Richard Provencher, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci, poezii despre pescuit, poezii despre odihnă, poezii despre mamă, poezii despre lemn sau poezii despre copilărie
Vine poezia
și trece prin mine în stilou
ajunge pe foaia proaspăt
bărbierită cu feliatorul
de pâine astăzi și mâine
aduc un omagiu somnului
pierdut de dimineață
migălesc la ultimul vers
care vine de-a lungul paginii
e prea aspru pentru ochii ei
suav pentru un cioplitor
în piatra care scoate praf
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre pâine, poezii despre prezent sau poezii despre bărbierit
E toamnă iar...
E toamnă iar și frunza-n vânt răsună iară,
Cu jale și cu freamăt blând, într-o tristețe-amară,
Iar cerul gri și trist de milă varsă lacrimi
Cunoaște bine timpul crud și-ale naturii datini.
E toamnă iar și-și plânge-amarul iar făptura
Căci iată-a mai trecut un an, încă un an de-a dura.
Așa vor trece mulți de-a lungul vieții noastre
Și-n viață-abia ne-or ține-atunci, doar amintiri albastre.
E toamnă iar și-n suflet sapă iar trecutul
Aceeași rană de demult, ce veștejește trupul.
Cu ploaie și cu vânt și frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost și nu-i acum, cu nostalgie-n toate.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (26 noiembrie 2014)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă sau poezii despre ploaie