Toate rezultatele despre curma, pagina 5
Cum calci in scrum
Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers,
Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters,
Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum,
Ci calcă-mi peste suflet, așa cum calci în scrum!
Iar dacă se mai zbate și mâna ți-o întinde,
Ucide-n el speranța, căci numai ea îl minte,
Și du-te înainte, și nu privi în urmă,
Căci va găsi un altul ce viața tot i-o curmă!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul lumii
Îngerul, paznicul, cînd va pleca
din lumea aceasta a mea,
îngerul ce va lua?
Va să ridice cetatea
la cer, sau albă etatea
mea, încă vie ziua și noaptea?
Alege-va-n ceasul din urmă
să-nalțe cu el numai urne
și sorți, cari în humă se curmă?
Voi-va să mute-n povestea
de sus - materia toată și vestea?
Nimic, vai, din toate acestea.
Din luna Aprilie lua-va
doar curcubeul - în slava,
unde de toate uita-va.
poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: POEZII -1982
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Gotterdammerung
Ceas de cumpana. Amurg.
Vai, toate catre soare curg -
Źtaramul larg si noi cu el.
Pe-o lina aurie apa
Thule si Orplid, tara dupa tara,
toate trec prin soare
ca printr-un inel.
Se curma ziua, vine seara.
Un fluviu purtator a toate
duce plute, varste mute,
catre cele nevazute
in marea noapte.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abjurare
Zile lungi, ca niște șlepuri,
Trec prin ploile de vară,
Ca un șir de recviemuri,
Ca o lacrimă murdară
De rimel, căzând bizară.
A rămas, departe-n urmă,
Chipul meu sculptat în sare,
Care aripa mi-o curmă,
-Foc, pucioasă, acuzare-
Pe când tac în abjurare.
Ca un mac rebel pe câmpuri,
Rătăcită, ne'mpăcată,
Devastată-n aspre vânturi,
O cetate-asediată
Mă simt: tristă, complicată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi resemnate
S-au stins ochii lor, în Noaptea cea din urmă,
Deși viață-au dorit, ei Visul l-au vânat...
În inimi hulitoare speranțele se curmă
Și sevă roditoare nu au găsit vreodat'.
Dar sufletul degeaba l-au bălăcit în scârnă
El încă va rămâne de spaime-adînci mușcat.
Iar îngerul din dreapta pe umăr stâng atârnă
Și inima sfâșie spre Moarte, ne-ncetat!
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșiră macii în poiană
Roșiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furișat,
Zâmbind sfios, o fetișcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Și gândul îl răsfrânge-n glas.
Toți macii răsfirați pe-aiurea,
Ca străbătuți de reci fiori,
Așteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viața lor de flori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfințit marin
Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, și urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăcești toate semnele.
Ah, pentru tine sunt largile
vremi? Pentru tine catargele?
O, aventura, și apele!
Inimă, strânge pleoapele!
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lectură nescrisă
Trec cu degetul, peste literele destinului
dintr-o poveste ce rămâne mereu în urmă,
fără file tipărite înainte, doar o matriță
în care un necunoscut zețar alege necuvinte
să lase gust de întâmplare, în amestecul cu-o luare aminte
de un mister, cum ceața învăluind aflata parteneră, dintr-o fetiță,
mai mult accente, semne în cratima ce curmă
un ocult curs, se aplecând cu umilința aldinului...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru prunci și părinți
Orice prunc are o mumă,
Orice prunc are un tată,
Mama suferința-i curmă,
Tata-l mângâie și-l iartă.
Mama veșnic grija-i poartă.
Bine-i Doamne să ai mamă!
Ea i-e lacrimă și soartă,
Bine-i Doamne, să ai tată!
Orice prunc are o mumă
Ea-i un izvor de bucurii
Suferința ta, copile,
Numai ea o poate știi.
Ea ți-e lacrima și visul,
Ea e pacea, somnul dulce,
Diminețile de vară,
Numai ea ți le aduce.
Orice prunc are un tată
O icoană de lumină,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văd cum se așterne praful
Trece timpul, manuscrisul
Mi-a rămas de tot în urmă
Cu scadența care curmă
Indulgențele proscrisul
Mă întreabă vreun coleg
Ce mai lucru, de ce tac,
Cine mi-a mai pus capac
De nu pot să mă dezleg?
Nici nu știu ce să răspund
Câte am eu pe agendă,
Mi-am dat visul în arendă
Și privesc în gol, bolund;
Trece timpul, manuscrisul
Văd cum se așterne praful
Pălăria lui, cavaful
Că mi-a confiscat permisul!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!