Poezii despre corpul omenesc, pagina 5
Adevăr
Te mint că ești frumoasă
Ai corpul mlădios
Ai ochii de măslină
Și păr de abanos.
Te mint că ești ca mierea
Te mint că te-am iubit
Te mint că ești speranța
Te mint că te-am mințit.
poezie de Alina Joca
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr negru
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre măslini
- poezii despre minciună
- poezii despre miere
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre corp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ar fi bine...
Ar fi bine să ne stingem
Cât lumina e în noi
Nu să fim sleiți de vlagă
Și de suflet să fim goi.
Ar fi bine să ne stingem
Cât cu ochii mai vorbim
Nu s-avem privirea rece
Și în trup să suferim.
Ar fi bine să ne stingem
Cât avem ce-i omenesc
Nu să ne vedem copiii
Cum cu trudă ne îngrijesc.
Ar fi bine viitorul
Singuri să ni-l făurim
Și s-alegem fiecare
Când e bine să murim.
poezie de Octavian Cocoș (1 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre moarte sau poezii despre copilărie
Ninge
Ninge cu iluzii albe
pufoase și reci
promisiuni deșarte
fulgii jucăuși
ne copleșesc inconștienți
cu săruturi indiferente
pe tot corpul
ne răscolesc intimitatea
spațiul vital
cu mângâieri de gheață
și zâmbete cristaline
ne ating obrajii fierbinți
se topesc la căldura
respirației și a cărnii
în picături uimite de apă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ninsoare
- poezii despre intimitate
- poezii despre indiferență
- poezii despre gheață
- poezii despre apă
Sfârâit de urlet
împarte corpul
multor tentacule
și când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prăpăstii, poezii despre muzică, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Te voi iubi...
Te-am iubit când te-am văzut, tu, ghiocel,
Când am văzut că ești a raiului cercel,
Și te-am iubit când pasul tău prin lume
Primea binețe de la viața și renume...
Și te iubesc și jur că te respect
Cu tot ce-i omenesc, indiferent de-aspect
Și printre aștrii cu tot ce-i bun și rău
Pe-o cale care duce pân' la Zamolxe, zău!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre respect, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre ghiocei, poezii despre cercei sau poezii despre celebritate
Suflet
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre mișcare, poezii despre hibernare, poezii despre greutate, poezii despre ger sau poezii despre fum
Banchiză ancorată
Corpul meu, cu gheață transparentă
La rece îmi apără existența,
Mă tem de soare, ca Icar pe vremuri,
Căldura mă topește și mă preface-n apă.
Cu restul corpului meu mă arunc
În apa rece, ce din mine provine
Dar nu mă scufund, fiind doar banchiză
Și nu curg, ci rămân la mal.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Zofia Walas despre apă, poezii despre frică, poezii despre existență, poezii despre apărare sau poezii despre Soare
Simplă femeie
Iluzia unei soluții
n-a căutat-o în definiții,
n-a căutat cartea, nici autorul,
decât stând cu sine,
martorul.
A avut puterea, mereu,
să gândească
cum ar putea să fie aceea
ce de departe
poate să privească
cu ochi omenesc,
sau neomenesc,
să caute, în orice,
virtuțile pretext.
Ca oricare alta, a fost un eu
din cel mai necunoscut eseu,
ce și-a ales ca idol-idee
pe acela de Simplă femeie...
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre femei sau poezii despre cărți
Am admiratori, am și dușmani
Am admiratori,
am și dușmani
care vin de sărbători
să-mi ureze "la mulți ani!"
Îi primesc și-i ospătez
fără nici o diferență.
Pe toți la masă îi așez
și le fac o confidență:
"Pe fiecare dintre voi
vă cinstesc cum se cuvine.
Pe cei ce-mi sar la nevoi,
cu fripturi și cu tartine.
Pe cei ce nu mă iubesc
și pe ei îi omenesc.
În loc de ciolane fripte
le servesc răbdări prăjite".
Nu pot să fiu gazdă bună
când ei mă privesc cu ură.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre mâncare, poezii despre dușmănie sau poezii despre admirație
Despre a fi, pur și simplu
Palmierul de la marginea minții,
Dincolo de ultimul gând, se înalță
În depărtarea de bronz.
O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înțeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.
Tu știi că nu acesta este motivul
Care ne face fericiți sau nefericiți.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.
Palmierul stă la marginea spațiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre vânt, poezii despre nefericire, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre fericire, poezii despre crengi sau poezii despre aur