Poezii despre corpul omenesc, pagina 5
Am admiratori, am și dușmani
Am admiratori,
am și dușmani
care vin de sărbători
să-mi ureze "la mulți ani!"
Îi primesc și-i ospătez
fără nici o diferență.
Pe toți la masă îi așez
și le fac o confidență:
"Pe fiecare dintre voi
vă cinstesc cum se cuvine.
Pe cei ce-mi sar la nevoi,
cu fripturi și cu tartine.
Pe cei ce nu mă iubesc
și pe ei îi omenesc.
În loc de ciolane fripte
le servesc răbdări prăjite".
Nu pot să fiu gazdă bună
când ei mă privesc cu ură.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banchiză ancorată
Corpul meu, cu gheață transparentă
La rece îmi apără existența,
Mă tem de soare, ca Icar pe vremuri,
Căldura mă topește și mă preface-n apă.
Cu restul corpului meu mă arunc
În apa rece, ce din mine provine
Dar nu mă scufund, fiind doar banchiză
Și nu curg, ci rămân la mal.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.
Ce zici, Doamne?
Vorbesc cu tine, Doamne,
de ce nu-mi răspunzi?
Văd lumea în fulgi de gheață
și stele căzând,
sufletul umblă singur,
nu-și mai poartă corpul.
Ai trimis tu moartea,
să facă dreptate?
Nu cumva să greșești...
ce ai de zis, Doamne?
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra matinală
Umbrele-fantasme ale mâinilor albe
îmi trezesc umerii încă adormiți
și albul se strânge
în pungi de somn;
Om
de cearceaf
de sub care dimineața își întinde leneșă
corpul neterminat;
Somn
ce mă naște diminețile în care Tu
îți întinzi nepăsătoare amintirea.
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare frumoasă
Când caii năvalnici în dans se aprind
Și veseli coboară în lunci,
Doar norii îmi strigă mirați de porunci
Și-aruncă cu zâmbete-n gând.
Puterea din vin se coboară-n picior,
Cu murmur de pași peste gând.
Iar corpul se lasă purtat doar de vânt,
Când sunetul trist se închide-n covor.
Mireasma de haine ramasă acasă,
Vulcanic combină succint,
Al pielii miros combinat în distinct,
Cu iz metafizic și lemn de pe masă.
Chemarea din sunet ne strig-a putere,
Ce curge pe corpul brumat,
Închis într-o sticlă cu geamul cam mat,
Purtată succint în odăi de campere.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi...
Te-am iubit când te-am văzut, tu, ghiocel,
Când am văzut că ești a raiului cercel,
Și te-am iubit când pasul tău prin lume
Primea binețe de la viața și renume...
Și te iubesc și jur că te respect
Cu tot ce-i omenesc, indiferent de-aspect
Și printre aștrii cu tot ce-i bun și rău
Pe-o cale care duce pân' la Zamolxe, zău!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lucrurilor
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.
Tu le crezi moarte, și trăiesc
Împrăștiate-n orice case. -
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase.
Și câte nu-ți mai povestesc
În pustnicia lor retrase:
Cu tot ce sufletu-ți uitase
Te-mbie sau te chinuiesc. -
Oh! lucrurile cum vorbesc.
rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mă lepăd
de versul meu care mă ține
în priză zi și noapte
sunt crispat pe laița poetului
închircit aștept următoarea
poezie cu spumă albastră
la gură vine din spațiu
intră în corpul meu și încep
să râd nebun de primul vers
din prima strofă mă lepăd
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger prin ger
E noapte, sunt și eu, sunt și femei
Afară este ger și ceva crapă,
Prin trupul tău mai ard niște scântei,
Prin trupul meu mai curge niște apă.
Mă simt poet în fiecare clipă
Și mă frământă tot ce-i omenesc,
Numai de tine, parcă, mi-este frică,
Să nu te pierd cât încă te iubesc.
Dar nu am cum. Cât ești a nimănui
Vei fi a mea, chiar dacă-s al oricui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă femeie
Iluzia unei soluții
n-a căutat-o în definiții,
n-a căutat cartea, nici autorul,
decât stând cu sine,
martorul.
A avut puterea, mereu,
să gândească
cum ar putea să fie aceea
ce de departe
poate să privească
cu ochi omenesc,
sau neomenesc,
să caute, în orice,
virtuțile pretext.
Ca oricare alta, a fost un eu
din cel mai necunoscut eseu,
ce și-a ales ca idol-idee
pe acela de Simplă femeie...
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!