consuma

Viaţa dezvoltă plenitudinea şi vidul, exuberanţa şi depresiunea; ce suntem noi în faţa vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosneşte viaţa în mine de prea multă intensitate, dar şi cum trosneşte de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poţi stăpâni, care te poate arunca şi pe tine în aer iremediabil.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

Mai departe, mai aproape de centrul
spaţiului,
inima mea se consumă.

Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu îşi perde ochii fierbinţi
arzând mâinile tale nevăzute.

El îşi hrăneşte lumina
din seninul trunchi
pe pământ şi pe mare.

Minunată pradă şi sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-şi ochii
mereu fierbinţi,-
arzându-ţi mâinile.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare armă, fiecare navă de război, care iese din producţie, fiecare lansare de rachete înseamnă, la urma urmei, un furt faţă de cei care flamânzesc şi care nu primesc nimic de mâncare, de cei care îngheaţă de frig şi nu primesc îmbrăcăminte. O lume sub arme aruncă nu numai banii în vânt. Ea consumă şi sudoarea celor care muncesc, creierul oamenilor de ştiinţă şi speranţa copiilor ei.

citat din Dwight D. Eisenhower
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om înţelept

Omul înţelept este acela care nu-şi consumă energia cu lucruri pentru care nu este potrivit; dar şi mai înţelept este acela care, dintre lucrurile pe care ştie să le facă bine, le alege şi le face cu stăruinţă pe cele pe care le ştie cel mai bine.

definiţie de William Gladstone
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet epistolar

iubita mea cu părul stacojiu
un "mic" sonet mi-ai scris eu îl văd mare
l-aş reciti şi-n vânturi zdrobitoare
sau l-aş parcurge fără să îţi scriu
că l-am gustat oricum - ce încântare
mi-a prins grumazul ca un cleşte viu...
să nu mai plângi ca lumea-i un pustiu
ce se consumă şi apoi dispare
chiar de cuvinte dulci şi-ar dedica
şi daruri siropoase din "iubire"
ar tresări şi crede-mă ar vrea
să-nlocuiască vechea amăgire
cu prospeţimea unui fulg de nea
ce ar topi-o cu nesăţ în fire

sonet de Ionuţ Popa (23 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu creşte aici, cine o află vieţuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferinţa-i din naşterea noastră
în fiecare secundă –
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele…
senzaţia de bine
este în recunoştinţa pe care ne-o poartă ţărâna
ştiindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăşte trufia?
…câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Bine. Fie cum vrei. Tu pierzi. Altcineva mai doreşte ceva?
Alex: Da, eu. Aş dori să beau ceva, o tărie... Un pahar nu prea mare, nu cu foarte multă băutură, numai puţină, să mă mai dumiresc niţeluş şi să înţeleg ce naiba se întâmplă pe aici, pe la voi.
Nick: Ce fel de băutură?
Alex: Ceva tare. Alcool.
Nick: "Alcool"... Mă tem că nu cunosc termenul. Ce înseamnă asta?
Alex: Nu cunoşti termenul? Vrei să spui că pe planeta voastră nu se consumă deloc alcool?
Nick: Nu, nu vreau să spun nimic altceva decât că nu cunosc termenul şi semnificaţia lui. Deci nu ştiu dacă pe planeta noastră se consumă sau nu alcool, pentru că nu ştiu ce înseamnă de fapt asta. Dacă mi-aţi explica mai bine ce anume înseamnă, poate că v-aş putea da un răspuns mai clar.
Alex: Nu, mai bine s-o lăsăm baltă! Uită de asta. De fapt, nu e nimic chiar atât de bun, încât să merite atâta atenţie sau osteneală.
Nick: Dar dacă tu vrei, poate că vom rezolva într-un fel.
Alex: Nu, nu vreau chiar atât de mult, încât să nu mă pot abţine. De fapt, nu sunt un mare consumator de alcool; voiam numai să aflu ce gust ar avea alcoolul vostru, dar dacă spui că nu există deloc aşa ceva, hai să uităm discuţia asta.
Nick: N-am spus că n-ar exista deloc, pentru că nu ştiu dacă există sau nu, însă fie cum vrei tu. Deci renunţi şi tu. Mai doreşte careva ceva?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Timpul curge din cochilii
peste ţărm, peste nisipuri,
cum, înceată, îşi desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi şi glasul se consumă,
galeş risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiţi pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe nişte scoici absurde,
şi-apoi mă rechemi, cu spaimă,
ţintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Şi, îmbogăţiţi de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrăţişăm, când curge
timpul din cochilii sparte...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi poem din dinastia Qin

Furia afectează ficatul,
Bucuria duce la îmbolnăvirea inimii,
Îngrijorarea slăbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufletească îmbolnăvesc plămânii.

Mânia (furia) determină mişcarea energiei către partea superioară a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energetică,
Suferinţa sufletească şi tristeţea consumă energia,
Teama şi spaima o tulbură, iar
Îngrijorarea duce la stagnarea ei.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 105

Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul şi-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi şi mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul şi-l cântă
Şi pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândeţe, adevăr – rezumă,
Frumos, blândeţe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândeţe, adevăr, răzleţe,
Un singur loc să-l umple or să-nveţe.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!