cine-i omul

Un om cu capul aplecat în mâini - omul meu

gândesc omul prin omul meu
şi lucrurile simple
fac din bucurie trepte spre ceilalţi oameni
omul meu e vesel uneori cherchelit de emoţii
plânge şi râde la un trandafir
că aşa e viaţa plină de ifose
de babe oarbe
tocmai asta îi spun omului meu
să ducă pentru el în cârcă
cei mai grei saci ai pământului
când mâna lui puţină va da apă să bea muribundului
toată planeta să ştie că va fi salvată de el

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

omul bun îi pune cainelui sau
un blid de lumină
câinele incepe sa-l iubeasca
omul rău îi da un blid
din propriul sau întuneric
câinele il musca
omul se miră
au şi câinii ăştia o pecizie a restituirii...

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Gilgameş şi Gaia

Veste după veşti şi basme
despre prinţul din Uruk
trec sub ziduri şi se duc
cuprinzând Gaia în spasme.

Ce n-a fost, va fi să fie,
ce-a rămas, o umbră vie
aruncată ca un voal
prinsă de un paspoal
mitologic curcubeu
dar culori de scarabeu -

Cine-i pregătit, să moară
în noianul de durere
al deplinelor tăceri
unde doar cuvinte surde
înconjoară neputinţa
clipelor rămase-n urmă!

Iată, un boboc răsare

[...] Citeşte tot

poezie de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e precum copacul

Omul e precum copacul,
are în plus gândul şi capul
Din sămânţă înfăptuit, cu iubire e rodit
Şi-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găseşte pace
Şi o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învăţat
Multe de la un copac

poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi-i pe nume!

Din grădina lui Mihai,
De sub tufe de urzici,
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici:
Uite-l acolo, uite-l ici...
Zi-i pe nume, cine-i?
Ghici!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Dacă o flacără, o clipă,
din drumul ei ştiut se-abate,
arzând o fragedă aripă
a unei gaze-ndurerate
Şi suferă, pentru că ştie,
învăluind-o în lumină,
de ce durerea-i tot mai vie,
Spune-mi, te rog, cine-i de vină?

poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă i se potriveşte, pantoful va încerca apoi să-i închidă omului gura

Dumnezeu ştia încă de când l-a creat
Că omul îl va contrazice mereu
Că dacă i se va da destul timp
Omul va dezvolta anumite forme de artă
Cum ar fi pictatul peşterilor sau politica
Omul nu l-a dezamăgit pe Dumnezeu cu limitele lui
De vreme ce Dumnezeu l-a făcut pe om stăpânul celorlalte animale
Dar nu şi al altor oameni –
Dumnezeu nu este un sociopat...
Omul este...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul rău şi prost

Cu omul prost te mai descurci,
De nu-i şi rău, nu te ia-n furci;
Şi cu cel rău poţi să trăieşti,
De eşti om bun şi te fereşti;
Dar fugi cât poţi, cu orice cost,
De omul care-i rău şi prost!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul prost şi rău

Cu omul prost te mai descurci,
De nu-i şi rău, nu te ia-n furci;
Şi cu cel rău poţi vieţui,
Om bun cu el tu de vei fi;
Dar fugi, fugi, pentru Dumnezău,
De omul care-i prost şi rău!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădiniţă

De dimineaţă
Prin verdeaţă,
O mogâldeaţă,
Plină de viaţă.
Dar cine-i oare?
Prea mişcătoare,
Deşi nu-i mare,
Sub clar de Soare,
Pe lângă viţă
Şi garofiţă,
Ca o fetiţă,
O VEVERIŢĂ.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!