Serioase/triste despre cincizeci, pagina 5
10 Ianuarie 2016
Astăzi am aniversat
cincizeci și șase de ani,
de când viața ne-am legat
și am ajuns veterani.
Chiar de când ne-am întâlnit,
ne-am iubit ca și acum.
Destinele ne-am unit
și-am pornit pe-al vieții drum.
Viața noastră n-a fost plină
de belșug și de lumină.
Dar de anii mulți, trăiți,
ne declarăm mulțumiți.
Au trecut anii. Împreună,
bucurii am împărțit.
Necazuri am lăsat în urmă
și-n viață am reușit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
El nu avea pretenția să dea soluții pentru că prin simplitatea naturii sale, apropiată de cea originală, simțea că soluțiile sunt o iluzie, zero în cotație fixă, pentru că oricare ar fi fost ele, profund chibzuite sau la întâmplare, erau valabile numai pentru cincizeci la sută dintre ființele vii. Sigur, această idee avea mulți dușmani care dădeau bine cu pana sau cu vârful limbii, dar cel înțelept tăcea mut ca peștele asupra acestui subiect, deoarece pentru el nu era greu de observat că absolut orice lucru sau concept după câteva transformări de loc sau de timp este tot atât de bun pe cât de rău și sfârșitul seminței care dă colț în orice primăvara este un lucru imposibil în univers... Soarta minții ajunsă într-o anumită formă era dependentă de alegerea sau judecata unora sau altora, dar soarta vieții, în sens real, nu depindea de nimic.
Constantin Luntraru în Deryzor (2008)
Adăugat de Mihail Florea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au plecat vecinii toți
Au plecat vecinii toți,
S-au pus lacăte la porți.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca și el, azi, mâine.
Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Își schimbă și ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.
Curțile sunt năpădite
De ierburile neprășite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai așteaptă.
Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de țară.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor veni alți barbari
Vor veni alți barbari.
Soția împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor.
Tobele vor răsuna, iar caii
vor sări peste trupurile oamenilor
de la Marea Egee până la Dardanele.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face soțiile noastre cu cursele de cai?
Soția împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor și vor veni
alți barbari. Barbarii vor umple vacuumul orașelor,
un pic mai sus decât nivelul mării,
mai amenințători decât sabia-n vremuri de nebunie.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face copii noștri
Cu copii acestei indecențe?
Tobele vor răsuna asurzitor
și vor veni alți barbari.
Împăratului îi va fi luată soția
din dormitor. Din acel dormitor
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De bună seamă, natura a înzestrat cu dărnicie bazinul adâncit între munții Bihor, Retezat și Parâng. Bogat prin fertilitatea solului, e bogat și prin toată averea ascunsă în măruntaie: mine de sare gemă la Turda, cu un randament anual de mai bine de douăzeci de mii de tone; muntele Praid, cu domul lui având o circumferință de șapte kilometri și e alcătuit numai din clorură de sodiu; minele de la Rimetea, care produc plumb, galenă și mai ales fier, ale cărui zăcăminte au fost exploatate încă din secolul al X-lea; minele de la Hunedoara și minereurile lor ce sunt transformate în oțel de calitate superioară; mine de huilă, lesne de exploatat pe primele straturi ale acestor văi lacustre, în districtul Hațeg, la Livezeni, la Petroșani, vastă pungă apreciată la un conținut de două sute cincizeci de milioane de tone; în sfârșit, minele de aur la târgul Abrud, la Câmpeni, regiunea aurarilor, unde mii de mori cu un utilaj foarte simplu spală nisipurile de la Roșia Montana, "Pactolul transilvan" și exportă anual metal prețios în valoare de două milioane de franci.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
De bună seamă, natura a înzestrat cu dărnicie bazinul adâncit îmtre munții Bihor, Retezat și Parâng. Bogat prin fertilitatea solului, e bogat și prin toată averea ascunsă în măruntaie: mine de sare gemă la Turda, cu un randament anual de mai bine de douăzeci de mii de tone; muntele Praid, cu domul lui având o circumferință de șapte kilometri și e alcătuit numai din clorură de sodiu; minele de la Rimetea, care produc plumb, galenă și mai ales fier, ale cărui zăcăminte au fost exploatate încă din secolul al X-lea; minele de la Hunedoara și minereurile lor ce sunt transformate în oțel de calitate superioară; mine de huilă, lesne de exploatat pe primele straturi ale acestor văi lacustre, în districtul Hațeg, la Livezeni, la Petroșani, vastă pungă apreciată la un conținut de două sute cincizeci de milioane de tone; în sfârșit, minele de aur la târgul Abrud, la Câmpeni, regiunea aurarilor, unde mii de mori cu un utilaj foarte simplu spală nisipurile de la Roșia Montană, "Pactolul transilvan", și exportă anual metal prețios în valoare de două milioane de franci.
Jules Verne în Castelul din Carpați (1892)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebedele sălbatice de la Coole
Copacii împlinesc splendoarea toamnei,
Potecile pădurii s-au golit;
În amurgul de octombrie în lac
Se-oglindește un cer încremenit;
Pe întinsul apei, printre pietre,
Plutesc cincizeci plus nouă lebede.
Au trecut nouăsprezece toamne
De când le-am zărit întâia oară;
Abia le numărasem, când brusc,
Într-un singur val, le-am văzut cum coboară
Prin aer cu-alura navelor în drum de capă
Și-n sparte cercuri aterizează-n apă.
Am urmărit un timp aceste frumoase păsări
Și-acum am inima-întristată.
Nimic nu mai e cum a fost când ascultam
Pe mal, în amurgul de-altădată,
Ritmul de inimă-ale aripilor vibrând sonor
Când călcam prin iarbă cu pas sprinten și ușor.
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză și esperanto.
Surâsul peste moarte
Pentru Chieko Watanabe
Și iată-aud acuma glasul celor
trecuți prin flăcări
cum se-mpletește într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oțel fierbinte,
și fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârtește
deasupra ucigașilor sclipind ---
și toate împreună se înalță
peste cenușă ca un nimb al vieții...
Și iată-le ( o, vulturi mari și-albaștri,
suiți, suiți! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veșnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălțimea Crimei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo
Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viața.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forțele Vieții
împotriva forțelor morții.
Noi credem că înțelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluție pentru supraviețuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moștenirea copiilor noștri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa și solul,
ele sunt condițiile preliminare de bază ale vieții.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetația planetei noastre:
modesta iarbă care a supraviețuit cincizeci de milioane de ani
și copacii măreți apăruți acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate și fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viață simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie și cunoaștere în noi și-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieții și-a omenirii pe planeta noastră
[...] Citește tot
poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solicitantul
Mai întâi, ce fel de persoană ești?
Porți cumva
Ochi de sticlă, dinți falși sau cârjă,
Proteză la braț sau un cârlig,
Sâni sau puță de cauciuc,
Croieli ca să ascunzi ceva ce-ți lipsește? Nu, nu? Atunci
Cum putem noi să-ți dăruim un lucru?
Nu mai plânge.
Deschide mâna.
Goală? Goală. Aici este o mână
Care poate fi umplută, doritoare
Să-aducă cești cu ceai și să-îndepărteze durerile de cap,
Să facă orice dorești.
Vrei să te căsătorești cu ea?
Ai și garanția
Că-ți va-închide ochii la final
Și va dizolva suferința.
[...] Citește tot
poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!