Poezii despre cetatea soroca, pagina 5
Feminitate
Am dansat o vreme cu viața-n carnaval,
purtând armură de cavaler medieval.
Tânără, m-am visat vajnic bărbat
puternic, rece, calculat,
având cetatea trupului de apărat.
Dar platoșa de mucava
m-a trădat,
s-a dezintegrat,
mi-a dezgolit nurii feminității,
mi-a revelat farmecul vulnerabilității.
Spiritul meu feminin,
ascuns în străfunduri de fire, s-a trezit.
A oferit o singură iubire, un singur extaz,
pulverizat apoi, din păcate,
în mii de trăiri insipide, minore, deșarte.
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre visare
- poezii despre trădare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre iubire
- poezii despre calcule
- poezii despre bărbați
- poezii despre apărare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Panoramă
Plîngea caterina-fanfară
Lugubru în noapte tîrziu...
Și singur priveam prin ocheane
Pierdut în muzeul pustiu...
Și-n lumea ocheanelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde și fixe priviri.
Și-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prințese
Oftau în dantele, mecanic.
Și-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Orașul dormea în tăcere,
Flașneta plîngea cavernos.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre muzee
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre groază
- poezii despre draci
În valea îmbrăcată-n primavară
O toacă a spart tăcerea verde
În valea îmbrăcată-n primăvară!
Clopotele-au început să bată
Și fulgi de păpădii se-mprăștiară.
Cetatea soarelui e-nchisă azi
Și mă împiedic de-ntuneric straniu,
Lumina e doar dincolo de gard,
Și nu îmi va-nflori curând geraniu'.
S-aud voci cântând în strană iar,
Cum auzeam duminica trecută
Și câțiva pași târând pe trotuar
Bastonul bătrâneții cea urată!
Mă rog, azi, prin șipcile din gard
S-ating o rază cu parfum de nard,
sonet de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau poezii despre bătrânețe
Sonetul XXVII
Oare-i vremea aievea, nimicitoare?
Când, pe creste, cetatea fi-va sfărmată?
Inimă, pururi de zei, nu ții tu oare?
Când demiurgul va să te-abată?
Suntem noi oare plăpânzi, plini de teamă,
precum destinul prea des o vădește?
Copilăria-adâncă, cum nu ia-n seamă
făgăduinți din străfund de ce amuțește?
Ah, trecătoare stihie!
Treci prin cel ce te-mbie
încrezător ca un fum...
Dar cei ce suntem, înfăptuim
știind că trecem, cât dăinuim:
unelte pe-al zeilor drum.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încredere, poezii despre inimă, poezii despre fum sau poezii despre frică
Sunt eu, Înfricoșatule. Nu m-auzi oare
Sunt eu, Înfricoșatule. Nu m-auzi oare
cum simțurile-mi bat spre tine, toate?
Privirile-mi, înalt înaripate,
stau feței tale-alb înconjurătoare.
Nu vezi tu sufletul meu cum apare
în fața ta în haină de tăcere?
Suava-mi rugă nu se coace, în putere,
pe căutătura-ți, ca pe-un pom, mereu?
De ești Tu visătorul, visu-s eu.
Dar de vrei să veghezi, sunt voia-ți iară,
mă fac puternic pentru slava toată
și mă rotesc o liniște stelară
peste cetatea timpului ciudată.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vestimentație, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre copaci sau poezii despre aripi
Lumina sub semnul îngerilor
Zâmbetul a evadat din cetatea întunericului
Și s-a așezat în palma mea ca un fluture de lumină.
Viața ce mi-a dăruit-o a fost întâia lecție din istoria lumii
Trebuia să învăț să trăiesc
Și să zbor odată cu îngerii, să clădesc.
Timpul să se oprească în capitole,
Ce-mi inundă sufletul cu iubire de semeni
Privind cerul am adormit și îngerii au coborât
Pe irisul închis de cortina gândului
Clipele sunt brodate cu îngeri și poezia se revarsă
Peste malurile tăcerii, într-un tangou al iubirii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet sau lecții de engleză
Leru-i ler
Sus pe cerul înstelat
Mândră stea s-a arătat
Și cu flori de măr în mână
Se coboară peste stână
Leru-i ler
Într-un grajd sărac de lemn
Din cetatea Betleem
Într-o iesle-n rece scut
omnul lumii s-a născut
Leru-i ler
Celui care-adus lumină
Și peste acest pământ
Pace de la Domnul Sfânt
Laudând pe cel din cer
Leru-i ler
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pace, poezii despre naștere, poezii despre mândrie, poezii despre monarhie sau poezii despre mere
Pâinea și dulăii
sluga nu știe de stăpân
decât atunci când îi este foame;
el ajunsese să stăpânească toată ceatea,
cine îi era împotrivă
își sfârșea zilele în închisoare -
când nu a mai avut
unde să-și încercereze supușii,
a dărâmat zidurile,
dar nu ca să le dea drumul,
ci să facă pușcăriile mai mari;
apoi și-a schimbat planul,
a înconjurat cu ziduri toată cetatea,
nu ca să se apere de neprieteni,
ci ca să-i țină închiși acolo pe supuși:
ziduri groase, pâine puțină
și cât mai mulți dulăi
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre zile sau poezii despre schimbare
Nebun X
O mică preocupare - sinceritatea,
Da, o preocupare. Aduce moartea?
Inutil, replică reptila din Hill.
Doi lilieci au ales culoarea vernil.
Vom scrie un nou roman, două, nouă,
Elogiile vin și trec ca o rouă,
Cea mai rară piatră - bunătatea,
Cu ea se poate dărâma cetatea,
E ca un berbec, urcă veseli pe scări
Violatorii, flămânzi de jumări.
Trece mortul cu fală în fruntea cortegiului,
Mă prinde dorul de parcul Obregiului.
Ca un taur crește bucuria în mine,
Soarele-i roșu, sunt nebun și mi-e bine.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre tauri, poezii despre superlative, poezii despre sinceritate, poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre parcuri, poezii despre oi sau poezii despre nebunie
Timpul scârbirii
Sub tălpi de împrumut scârbele curg dimpreună cu
vârsta cetății și de o seamă cu zilele ei cele multe.
De oriunde, privirile hrănesc aceleași indiferențe
fixate pe ziduri și bune la toate întâmplările.
Cetatea nutrită din răzlețirile sale geometrice păstrează
pentru pigmeii de azi, aceiași cumințenie ostenită și
gratuitatea unui timp consumat la răspântia viitorului.
Un zeu al prostiei, a promovat mai demult închipuiri absurde.
Din cenușa lor s-au iscat îndoieli.
Și ele s-au statornicit în nepăsarea zidurilor.
Mortificate dorm în adaos de liniște și bănuială.
Se mai întâmplă, ca aceste închipuiri călcate în
picioare să moară, sau sugrumate pe rând, să amplifice
un cimitir cu eternități posibile.
În semnul îndoit al pirzării din fiecare ceas, gândurile
plimbă priviri pe îndoliate și cenușii imagini de bună
credința, ghiftuite în zăceri fără de noimă.
De nicăieri, un aer stătut în derâderi, absoarbe
neputință sau, mișcă șiruri de copaci uscați, expiind un
verde anemiat, prefăcut pe alocuri.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea I - Timpul scârbirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre vârstă, poezii despre viitor sau poezii despre vecini