Serioase/triste despre cetatea neamt, pagina 5
Panoramă
Plîngea caterina-fanfară
Lugubru în noapte tîrziu...
Și singur priveam prin ocheane
Pierdut în muzeul pustiu...
Și-n lumea ocheanelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde și fixe priviri.
Și-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prințese
Oftau în dantele, mecanic.
Și-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Orașul dormea în tăcere,
Flașneta plîngea cavernos.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotele învierii
Clopotele învierii
Pumni de bronz
Și de aramă
Sparg cătușele tăcerii
Sepulcrale
Din shakesperiana dramă,
În al cărei text re'nvie
Creștineasca bucurie
În cortegii triumfale
Și-n aplauze bisate
Din cetate
În cetate!...
...
Gura
Omenirii, mută, țipă:
Sunați, clopote...
Sunați...
Și-n cetăți însămânțați
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrurile care au preț în viață, nu pot fi obținute nici fără efort, nici fără costuri; dacă dorești să ai drepturi, trebuie să-ți asumi îndatoriri; dacă vrei să te cinstească cetatea, trebuie să o servești; dacă vrei să fii recunoscut, trebuie să știi la rândul tău să îi recunoști pe alții; binele pe care îl ceri, trebuie mai întâi să îl dai; dacă vrei liniștea păcii, trebuie să stăpânești duritățile războiului; protecția cetății se obține prin serviciu în slujba legilor ei; pe scurt, mintea are nevoie de cultivare, sufletul de străduință, iar drepturile de îndatoriri.
citat din Horia-Roman Patapievici
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger a intrat cândva în mine
Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene și în trup,
Am simțit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.
S-a murdărit de viață și nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.
Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cerești,
Eu i-am cântat cu doruri pământești,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.
El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalță peste cruci de mir cetatea.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria asta e un fluture...
Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.
Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.
A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.
Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.
Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Of,primavara
Aseara am primit dezlegare
Sa imi trezesc simturile toate
Le uitasem de asta iarna
In fundul sertarului cu frunze moarte
Acum s-au intors pe furis
si imi inmuguresc gandurile
lastari peste razele de soare
parul mi se lasa sarutat de vant
inverzindu-se de bucurie.
Seva furioasa isi cere drepturile
Muscand din mine, se nasc fluturi
Imi acopar amandoua urechile
Si palmele nu ma asculta
Devenind vrabii ce-si striga
Dreptul la sfada.
A sosit oare timpul sa-mi trezesc
Inima si s-o oblig sa se intoarca
Din cetatea nametilor
Ca sa vada primavara de afara
Dar mai ales din mine?
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Rădvanele liniștii dincolo de deal au poposit,
Apele sunt cum e cerul, cerul cum sunt apele.
Amurgul rumen închide pleoapele,
Vântul trece, strigă un clopot în turnul învechit.
Cirezile vin, cumpenile fântânilor li se închină,
Umbrele cresc, șoapte înfrigurate răsar.
În limpezișurile cerului se risipesc iar
Bani neatinși de rugină.
În grădină mi-a intrat un tâlhar,
Mi-a furat uleiele, albine, fericirea.
Am cântat cetatea și câmpul, iazul clar,
Viața, moartea, iubirea.
Cântă, omule, cât ești viu, cântă,
Nu te gândi nicio clipă la moarte,
Moartea e departe, departe,
Cântă, omule, cât ești viu, cântă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas
Târziu, pe la ceasul amărăciunii, când am văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că până la tine-nțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieșit.
Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfârșit nu va fi.
Ți-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, dacă
flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dăți: vezi tu jăratecul, truda din vatră?
Din fumul albastru ce iese
mereu cerul se țese.
Bănuiesc că ai stat încă mult timp la masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale
de vis. Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
în cetatea cu punțile trase.
Pentru ca vinul lăsat printre cele rămase
nimeni să-l bea,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas
Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am
văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că pînă la tine înțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieșit.
Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfîrșit nu va fi.
Ți-am spus uneori: ia sfatul vestalelor
dacă flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dăți: vezi tu jeraticul,
truda în vatră?
Din fumul albastru ce iese
Mereu cerul se țese.
Bănuiesc că ai stat încă mult timp la
masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale de vis.
Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul
Iubirea a bătut la ușa omului, încetișor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al ușii zăvor.
Și-a bătut din nou la ușă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.
De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede și se botează, are salvare.
Cine crede și face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veșniciei aleargă, nu piere.
Pumnul de țărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieții, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veșniciei,
Își poartă veșmântul alb, haina bucuriei.
[...] Citește tot
poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!