cazimir

Mi-e faţa împietrită ca o mască

Mi-e faţa împietrită ca o mască,
Şi-n ochi lumina-i gata să se stângă,
Chiar diamantului - ca să sclipească -
Îi trebuie o rază... s-o răsfrângă.

epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdict

lui Ştefan Cazimir

Deşi pledă "nevinovat",
Fu cu asprime condamnat,
Verdict: umor calificat.
Deşi încovoiat de "cruce",
Cu sârg şi voioşie-o duce.

epigramă de Anton Muraru din Romeo şi Julieta la Mizil - antologie de poezie şi epigramă, ediţia a VIII-a, 2014-2015 (2015)
Adăugat de Anton Muraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând va avea o slujbă (are bacalaureatul, atât) şi mi-a promis că se înscrie la Universitate. Cred că o să mă asculte. Curios, mi se pare mai... mare decât el! Numai el putea fi mic, mic – "şi mai mic!" – şi alintat!

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului profesor universitar Ştefan Cazimir

Când operat fuseşi de apendice,
Sub anestezic, dragă, ai visat,
Nu sora, ci chiar zâna Circe
Îţi oferea ce-n viaţă n-ai visat!

epigramă de Zefira Victoria Saioc din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Traian Băsescu, fost primar general al Capitalei, duşman al câinilor fără stăpân

În nefericita noastră Danemarcă
Un primar destoinic iute se remarcă
Şi de-aceea poate liniştit să spuie:
Mai danez ca mine nimeni astăzi nu e!

calambur epigramatic de Ştefan Cazimir din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrului Naţional

Acest măreţ lăcaş de artă
Posedă azi o nouă poartă
Şi ori că ninge, ori că plouă,
Stă lumea ca la poarta nouă.

epigramă de Ştefan Cazimir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost cu băiatul. E tăcut şi îndărătnic ca tatăl său. Nu-i mic, cum crezi: are 24 de ani – şi nici o situaţie. Îi place vioara şi trăieşte cu capul în nori. Fuge de-ai lui şi vine să tacă la mine. Mă duc cu el să-i fac haine, ne plimbăm amândoi, bem cafele.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inserare

Un deal cosit... Şi pe şoseaua prinsă
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăştie uşor
Un vag reflex rătăcitor...
Şi-ncet,
Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta de-a pururi schimbătoare
Împrăştie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină...

epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul lui, înţelege mata cuvintele astea absurde? Mormântul lui! Dar... nu l-am simţit pe el acolo, dedesubt. El e în altă parte. O să-l caut şi o să-l găsesc. Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!