Poezii despre cartier, pagina 5
Plagiat!
Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înțeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, și pe deasupra, încă foarte....
Și nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată și cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...
S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Și-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr'un ramolit...
Așa că, observați, io-s plagiat!
nainte chiar să scriu poemu-acel,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe stradă
cade jos și o ridică, e felie.
salam, parizer sau ce o fi.
se uită speriată, o șterge usor,
de bluza murdară, slinită,
pe stradă e greu, nu-i ușor.
suvițe rebele de păr, este albită,
slăbită, pe trotuare de mare cartier.
cândva a fost și ea curată.
avea și o măicuță și frați și surori
de copii uitată, uitată de lume,
se îndoaie și zice: pământ să mă înghită,
că sunt... sunt tare necăjită.
uitată în viață de timp și de vremuri,
vor veni și mari ierni.
Doamne, iarna fă-o primăvară,
să trec din astă lume,
din stradă și trotuar în casă și căldură,
să mor și eu batrână, dar în căldură,
că tare, tare mie de greu.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi pe Terra
E Terra-n fiecare zi,
Găzduitoare casă,
Naivelor zburdălnicii,
Dar Terrei nici că-i pasă...
Puștani cu fețe de copii,
Și trupuri tatuate,
Încearcă ierburi fistichii,
Din curiozitate...
Sub sutele de decibeli,
Prin discoteci tixite,
Deșală băiețandri cheli,
Fetițe amețite...
Femei cu bustul neglijent,
Și roșu pe la gură,
Tânjesc să pice vre-un client,
Pe drumuri de centură...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amețitoare hotărâre
Mă iau de azi de băutură
C-am mai avut de obicei;
Să am mirosul spirt de gură,
Prieteni mulți, multe idei.
Așa-m și locul la tribună;
Pot să vorbesc tot fără șir
Și de greșesc țuica-i nebună,
Iar de mă pierd tot nu-i vreun fir.
E mereu rost de veselie
Că orice glumă-i ca o perlă;
Accident... e-o psihopatie
Și de-i omor tot scapi de gherlă.
Nici de muncit nu e nevoie
Că oricum nimeni nu te ia;
De-i luni, marți, miercurea, o joie
Și vinerea-s... tot sâmbăta.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoetic
mi-aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă
aș fi strigat încă un rând
făceam cinste
plecam pe trei cărări
luam viața în piept mai de dimineață
înainte de cântatul cocoșilor
atunci când sclipesc șinele tramvaiului
iar tu nu mai știi dacă e bine să pășești între ele
până la primul stop
am plimbat viața printre riduri ca un ghid
m-am rupt în bucăț
am dat șpagă insomniilor
uneori am închiriat o femeie
blondă brunetă roșcată
dimineața plângeam ca un prost
abia după aceea beam cafeaua
pahar de plastic
butic de cartier
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru (24 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin piața de legume - Parodie după (și nu prea) "Când ochii mei te poartă prin lagune" de Luiza Neruț
Te uiți ca prostu-n piața de legume
Și expresiv ca un calorifer,
Zâmbești la oamenii de cartier
Salutând cu aceleași proaste glume.
Mi-arăți fasole pe un eșichier
Și zâmbești, știind c-ai slăbiciune
Să bășești și mort, (făcearai spume),
De juri că-n casă avem elicopter.
Apoi te-alinți în propria-ți duhoare
Din clociți chiloți cu gălbenele,
Părând că-i pictezi cu acuarele
Ca un copil din școal-ajutătoare.
Mahmură-i casa de bășini rebele
Din reacția de barbotare.
Privesc și iert când printre perdele
Și ultima bășin-aprinsă moare.
parodie de Stelian Platon, după Luiza Neruț (15 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și astfel am ajuns
Și astfel am ajuns.
Perspectiva se-îngustează și devine zveltul St. Lawrence.
Un fluviu conținând, totuși, o metropolă,
cu o mie de insule,
așa cum l-a găsit Cartier,
așa cum l-a descoperit Cabot (i-am văzut fața
în Palatul Ducal din Veneția).
Avem eroii noștri fizici
și, de asemenea, suntem o națiune
făurită la mijloc de ape.
Cumva, un loc mai mare decât cel pe care l-am părăsit:
o țară cu anumite resurse,
cu o minte a ei, proprie, dacă nu-i este foame.
Munții Gaspé, retrași în fundal, moțăie,
în aerul rarefiat al dimineții.
Acolo, acasă, vor fi fețe pline de toată această lumină,
inexpresive poate, dar frumoase.
Niciodată un început nu este ușor.
Ne așteaptă multă muncă.
Europa este în urma noastră.
[...] Citește tot
poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bega la Arad
bubițe dulci ca-n bucurești
și eczeme de cartier nu
mai găsești - asta e poezia
pe care nu o recit de
când primarul nostru, vopsit liberal, a
înnebunit (?!): s-a aliat cu o falcă
uitând că bega nu e
mureșul răsucit la arad în industria unui gard
că bega nu e
un lighean ce se vasă în mureș
abia pe la mako, abia co
borât în puterea
unui vameș sadea - care mai și uneltea
încă în exercițiul
unei pensii de protocol, cu
păr pe piept și cuișoare
finuțe-n desuuri
și vârfuri
cum noi nu am fost
abia
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul
Ai spus: "Mă voi duce în altă țară, voi căuta alt țărm,
voi găsi un oraș mai bun decât acesta.
Orice încerc să fac se dovedește-a fi un eșec,
iar inima mea zace-ngropată-asemeni unui lucru mort.
Cât îmi mai pot lăsa mintea să se descompună aici?
Oriunde mă-ntorc, oriunde privesc,
văd doar ruinele-înnegrite ale vieții mele, în acest loc,
am petrecut atâția ani, irosindu-i unul câte unul."
Nu vei găsi o altă țară, nu vei vei găsi alt țărm.
Acest oraș te va urmări întotdeauna.
Vei păși pe-aceleași străzi, vei îmbătrâni-n același cartier,
Vei albi-n aceleași case.
Nu vei părăsi niciodată acest oraș.
Nu spera că vei găsi lucruri diferite-altundeva:
Nu există nici o navă pentru tine și nici alt drum.
Acum, fiindcă ți-ai cheltuit viața aici, în acest mic ungher,
ea este deja absentă oriunde-n lume.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
E toamnă și se-ntunecă devreme
O lună fermecată e pe cer,
Ceva în noapte pare să mă cheme,
Și peste tot sunt umbre-n cartier.
Mă plimb tăcut pe o străduță veche
În stânga și în dreapta arunc priviri
Și calc ușor, cu pașii mici, pereche,
Pe umbrele lăsate de clădiri.
Un plop însingurat se înfioară
Atunci când este mângâiat de vânt,
Cu liniștea din jur se înfășoară
Și-aruncă o umbră lungă pe pământ.
O fată și-un băiat se ceartă tare
Și-și spun cuvinte aspre berechet
Se duc apoi acasă, la culcare,
Având în ei o umbră de regret.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (19 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!