Toate rezultatele despre carne, pagina 5
Câinele, carne de câine nu mănâncă.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu-mi pui jar în ureche și tot tu spui: "Miroase a carne arsă."
proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Birjarul femeii ce-mi scrie în carne
Dimineața
când îi apare un rid
e cea mai frumoasă
cămașa de noapte
îi miroase a primăvară
și abia aștept
să beau cafeaua făcută de ea
e un altfel de preludiu
la prânz zăresc soarele
între sânii ei
îmi spun că
e cel mai profund spectacol al vieții
din care n-aș mai pleca
iar seara
cu luna în loc de masă
ne așezăm la cină
zâmbetul ei
mi-e felul principal
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- femeie
- Femeia este muzică rătăcită în carne.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Sunt disponibile și textele în 
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Din carne ieftină nu poate ieși o supă bună.
proverbe azere
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu măcelarii ucid animalele, ci cumpărătorii de carne.
aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
El mănâncă joia post și vinerea carne.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între unghie și carne, nu-ncape nimic.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără femeie muzică rătăcită-n carne viața ar fi o sinucidere.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul părăsește visul
Visul părăsește visul,
nimic nu-l poate reține, nici
funia, nici magnetul, nimic. Și-atât rămâne,
doar lemn care arde și fumegă.
De la umăr la brâu, o miză.
Carne pretinzând că e carne, o miză.
Ani, zile, ani:
lovesc, macină, devoră, condamnă,
printr-un tunel de tăcere,
cu ochii deschiși, cu gură fără glas,
ceva acum stricat, care-avea viață, se afla în centru.
Iar dacă o poezie, aceasta, toate poeziile, sunt numai vorbe,
sunt vorbele de-ajuns, sunt ele suficiente?
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!