cand doi se cearta al treilea

Mă linişteşte cimitirul

Mă linişteşte cimitirul
Când îi păşesc tocitele alei
Cu prea-nvechitele morminte
Neîngrijite de ani grei.

Mă linişteşte cimitirul
Cu liniştea lui prea selectivă
Cu vântul ce îmi dă târcoale
Parc-aş fi divă.

Şi cerul are altă faţă
Stă trist, pornit de-o mare ceartă
Mă linişteşte cimitirul
Natura moartă.

poezie de Alin Ojog (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un capăt

mi-ai umplut valizele cu flăcări
când din tălpi ţâşneau râuri rele, ţineai călcâiul
spre mine
iar surâsul creştea ameninţător
contorsionând astfel, ne-am lăsat

la un al treilea pol, iată-mă
îţi trimit de aici un fel de cioburi
din iertarea cândva întreagă… îngheţate şi
am aşezat deasupra ei… valizele

când mă vei chema
voi veni
nuditatea mea n-o pune pe seama
dorinţei
nu va fi niciun mister, nici lacăt
să-i modelezi chei, nici păreri de rău
cu o simplitate nouă
prin mine vei şti
că o vom lua de la capăt şi tu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Priveşte culoarea feţei iubite ca soarele
Luna mâncată de nori se ceartă cu soarele.

Lumânării i-a fost dor de pletele iubitei
Într-o singură viaţă dragostea e ca soarele.

Despică-mi pieptul şi vezi cum inima bate, deschide
Fereastra spre marea care spumegă ca soarele.

Ey, Fuzulî, când profetul se-mpotriveşte, nu lua
În seamă, uită-te la o fată ca soarele.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceartă în căsnicie

El: "Cum mă-mpinse aghiuţă
Să mă însor cu o maimuţă!?"
Iar ea, tot pusă pe scandal:
"M-am măritat c-un papagal!"

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 145

Iubirea, ea i-a făurit
Acele buze, drag odor,
Ce "Te urăsc", îmi spun grăbit;
Dar când mă vede c-o ador,
Inima-i plânge imediat
Şi-i ceartă gura ce mereu
Numai sentinţe blânde-a dat;
Şi o învaţă că nu-i greu
Să nu mai spună "Te urăsc"
Sau să îi dea un alt sfârşit,
Ca nu cumva să m-amărăsc
Ca demonul din Rai gonit.

Ea prompt la "Te" a renunţat
Şi astfel viaţa mi-a salvat.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuplu modern

se ceartă câteodată
dezbinaţi în două cete
şi se luptă să-mpartă
vremelnica dreptate
a sexului opus

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă ceartă inima
cu glasul tău
de parcă nu mi-a ascultat niciodată
şoaptele cu iz-ul unui poem de amor.
am să tac
ascultându-ţi
mângâierea...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul florilor de cais

Nu e nimeni să te-asculte,
să-ţi vadă ochiul adânc, cuminte,
care aşterne pe orice filă,
insomnia vreunui stol.
Din lira sufletului
răsună blând tristeţia
aerului inspirat...
Între sprâncene, cel de-al treilea ochi soarbe cerul
revărsându-l pe cerul gurii tale,
ca tu să simţi
prezenţa unor fluturi
în devenire...
Stai încăpăţânată şi rece,
ca un blestem...

Mare pustiu
în florile de cais
acum când tu, tocmai tu,
te antrenezi să-ţi fi duşman!

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o beţie

Ciudat îmi pare după noaptea asta,
Când am venit beat-turtă pe la trei,
Că îmi vorbeşte drăgăstos nevasta
Şi nu mă ceartă ca de obicei...

O simt cum tainic iarăşi mă seduce,
Zâmbeşte galeş, fără vreun cuvânt,
Şi văd uimit cum prânzul mi-l aduce
Chiar pân' la pat... de parcă aş fi sfânt;

Iar seara, când o văd provocatoare
Şi-n poală mi se-aşează surâzând,
Mă lămureşte clar, cu încântare,
Ce am făcut c-o seară mai curând...

Cum n-am lăsat-o nici să mă dezbrace,
Sub jurământ solemn " că-s însurat...
Şi chiar de-s beat, prostii eu nu voi face
Că nu am eu, nevastă de-nşelat..."

[...] Citeşte tot

pamflet de Elena Leach din Parodie după poezia FRUNZELE de George Stanca
Adăugat de Elena Leach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am o inimă şi-un ochi

nu ştiu ce mă aşteaptă
pe drumul drept indus

între păcat şi multe alte breşe
ce duc invariabil tot acolo
păcatul de-nceput

constat că inima-mi vorbeşte
şi pot privi cu-al treilea ochi
mult mai profund

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!