Epigrame despre cafea si iubire, pagina 5

Zi de zi vecina mea
Mă invită la cafea,
De-ar şti soţul ei, săracul,
Că tot eu i-am luat caimacul.

Am constatat, şi nu doar eu,
Că-i foarte instruită ea,
Că ea citeşte tot mereu,
Cu multă râvnă... în cafea.

Muzei toţi plătim tarifu'
Cum apare pe factură;
Mă întreb: plătea şi Trifu
Sau era iubire pură?

Cordul, şi-azi, de ziua sa
E în deplin dezacord,
Cu abuzul de cafea
Şi cu ţuica... de la bord!

A-ntârziat nevasta mea
La o vecină, la cafea;
Aş vrea s-o cred, dar mi-e cam greu,
Că la vecina am fost eu!

Sunt sculată de la 7,
Nu vreau cafea, beau doar lapte,
Şi-l prelucrez, fără furt,
Ca să-l pot livra... iaurt!

El ne-a dat nouă de ştire,
Că ne trebuie iubire,
Ura-i musai să dispară
Şi-a zis. Ura... şi la gară!

Nu merge, orişicât am vrea,
Indiferent de-mprejurări,
Ţigara fără de cafea,
Cafeaua fără de ţigări.

Plângând urmaşii îţi vor pune,
În lacră, flori, cafea râşnită,
Şi-un epitaf din gem de prune...
Înscris pe-o foaie de clătită!

Viaţa noastră-i o dulce cafea
Simţim din plin a ei savoare.
"Citind-o" curioşi pe-o canapea,
Printre rânduri, cu nerăbdare!

epigramă de Alina-Georgiana Drosu (28 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 5 >

cafea si iubire