bocet

Drob de Ţară

Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare,
Şi-s oasele tocate-n suferinţi,
Şi-s ocnele ce strigă din părinţi,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginţi,
Cea care e mai scumpă decât pare
Că-ar fi că este sarea-n altă ţară
Mai ca a noastră - din gheţari fierbinţi,
Care din noi s-au rupt şi-au făcut marea
Cu valul şi cu-adâncul răzvrătit.
Ardealul ne e plânsul infinit,
În solniţe să-l aibă fiecare
Român, care de sare e albit
Să-şi poarte-n oase drobul lui de ţară.

poezie de Anatol Codru
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şoseaua Petricani (inspirată după "Bocet de adult IV" de Emil Brumaru)

Pe şoseaua Petricani
Treceau doi poeţi sărmani
Apăsaţi de griji şi ani.

- Aş merge la Techirghiol
Pentru-o cură cu nămol,
Dar am buzunarul gol.

- Eu ţi-am zis, esti nătafleţ
Puteai fi bun cântăreţ,
De erai un pic isteţ.

Uite, viaţa-i trecătoare,
Şi tu ai trăit sub soare
Pe nisipuri mişcătoare.

- Te înşeli amarnic, frate,
Ei "cătau" mai dezbrăcate,
Silicoane, ţuguiate.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian, după Emil Brumaru (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe munte de flori

Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenuşă în pori,
O aripă-n şoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.

Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalţă un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpuşarul să tragă de sfori.

Ar mai fi speranţă fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi –
Mâini încrucişate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru şi gunoi.

Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer şi gânduri, între zbor şi cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

tristeţea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
şi ţine-o-ntr-un bocet şi încă mai ţine
suita de horă

împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te aşteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte

că seara nu arde lumina-n fereşti
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubeşti
pe prispa de piatră

că tata nu vine pe drum obosit
că mama-i la poartă
că ţara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, iubito...

Ascultă, iubito, şi vântul şi ploaia,
Cum bat enigmatic, la noi în fereastră,
Îmi ciocăne-n cap, insistent, ghionoaia,
Şi tremură triste şi florile-n glastră...

În taină, clepsidra ne macină anii,
Se scurge nisip argintiu, cu el timpul,
Pe visele noastre dansează cârlanii,
Şi lacrimă valea, pădurea şi câmpul...

Se ivesc din tainice colţuri, strigoii,
Părelnice umbre, ce-n somn ne sărută,
Dar nu-s decât doina jelită a ploii,
Tristeţea morţii, peste noi abătută...

Tu-ngâni, cantr-un bocet, o tristă romanţă,
Ne leagănă-n taină tristeţile, bona,
Eu mai scriu câte-un vers, mai scriu câte-o ştanţă,
Parc-am fi într-o tristă poveste-n Verona...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşaportul

În portofoliu n-am rostiri halucinante,
Otrăvuri mirosind a miez de nucă
Şi nu bat câmpii cu poeme delirante,
De beţivani ce dorm pe unde-apucă.

Am să vă spun că nu fac schimburi idioate,
De cărţi, dau cartea mea pe cartea ta,
La mesele de joc eu mai seduc levate,
Cu un atu ce-alungă piaza rea.

Eu nu schimb timbre din clasoare personale,
Nu schimb un Cap de Bour pe nimicuri
Şi nu dau mărci pe amulete cu brizbizuri,
Dar nici figuri de stil pe tiriplicuri.

Poemul meu e viu, respiră şi vibrează,
Într-un prezent cu bocet pe planetă,
Un clandestin ce graniţe mereu forţează,
Mai simplu ca un mers pe bicicletă.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit cu zâmbetul în gură

Doamne urc muntele de piatră
eşti prea departe
schiurile mele aşa grele
se prind de tendoanele picioarelor Tale
acum eşti carne
şi gheaţă şi simbol de pus sub haină
Auzi Doamne am şi eu o întrebare
Unde eşti când moare-un om?

Ştiu răspunsuri, ştiu întrebări
Aş vrea să cânt un bocet lung şi drept
Pe schiuri gata să pornească
prin păcate şi colinde
cântam colinde şi vara
cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi
deschide radioul şi ai să vezi că e încă decembrie

De anul nou o să fie o groapă săpată
pentru o fată încă plină de viaţă
cu păr blond şi ochi frumoşi

[...] Citeşte tot

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Lena Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de frig...

Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oţel.

Copacii tremură şi se închină
La zeii lor din coajă şi răşină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morţii din morminte.

Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.

Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjeşte la bătrâna cucuvea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet pentru timpul pierdut

Azi nu plâng tată, nu plâng mamă,
Nu plâng nimic din ce-am avut,
Strivit mi-e sufletul de teamă,
Şi azi bocesc un timp pierdut...

De păr îmi smulg un smoc firav,
În carne unghiile-mi înfig,
Mă face deznădejdea sclav,
Şi mă-nchircesc ca un covrig...

Ca lupu' urlu-n noaptea rece,
Mi-s albe buzele ca varul,
Şi deznădejdea mă petrece,
Al nebuniei simt hotarul...

Cohorta lacrimilor roade,
Făgaşe-adânci pe-al meu obraz,
Spre cer ridic priviri năroade,
Şi pumnii strânşi sunt a necaz...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Spre miezul nopţii luna în dangăt toaca-şi bate
Şi-şi plânge printre stele o lacrimă de-azur,
E ultima secundă în care-mi eşti aproape
Eu în genunchi plec gândul, mai mult nu pot să-ndur.

Mi-i sufletul a foame cuprins de-o grea durere,
Un clopot nalţă bocet spre cerul înstelat.
Mă-nţeapă-n ochi şi-n oase zeci suliţe-efemere
Ce-n glorii pasagere destine-a-ncercănat.

Mă roade-n plâns şi-n tâmple c-a răsărit durerea
Şi-n vântul cel tomnatic îmi zboară al tău chip;
S-a-nsângerat oftatul şi-a prins gustul de fierea
Cea roşie şi-amară, cu-obraz nedesluşit.

Tu pleci spre alte ţărmuri cu perle finisate
Să-ţi dai prisos averii cu sâmburi de iubiri.
Eu plâng sub bolta-albastră în mii şi mii de şoapte
Iar luna-mi ţine hangul în plânsul cu sclipiri...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!