Epigrame despre batranete fericita, pagina 5

Pe străzi lipsite de tristeţe,
E valul tânăr, pueril,
Şi nu există bătrâneţe...
Că toţi bătrânii-s la azil.

În ţara cu idei confuze,
Un tânăr, dornic să înveţe,
Muri cu zâmbetul pe buze...
Că a scăpat de bătrâneţe.

Ce-ai învăţat în tinereţe
Păstrezi chiar şi la bătrâneţe -
Ştiinţe sau lecturi... de toate,
Dar şi năravuri, din păcate!

epigramă de Ştefan Boboc-Pungeşteanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amneziei nu-i găsesc de leac,
Vitamine, plus de calorii
N-au efect şi nu ştiu ce să fac...
Ba mai fac ceva, fac... datorii!

Pe-o piatră-n slove mari, citeţe,
Aş vrea să scrie-un om cinstit:
"El a murit de bătrâneţe,
Dar nicidecum îmbătrânit..."

Bătrânii nostri bieţi sărmani,
Să ne trăiască la mulţi ani,
Noi mai fierbinte ne rugăm,
Că tare-i scump să-i îngropăm.

Pe "centură", iarnă-vară,
Cunoscută-i "domnişoară",
Însă, către bătrâneţe,
Nimeni nu-i mai dă bineţe.

Soacra mea întinereşte,
Este veselă, în vervă:
Ieri se desfăta c-un peşte,
Din păcate... din conservă.

Aşa li-i soarta, cam precară,
Înaintand spre bătrâneţe,
Pe când începe să dispară
Ce-i împăca la tinereţe!

Aşa li-e soarta, cam precară,
Înaintând spre bătrâneţe,
Pe când începe să dispară
Ce-i împăca la tinereţe.

<< < Pagina 5 >

batranete fericita