Poezii despre artist, pagina 5
Tu primul nostru vis...
Brațele-mi de catifea
Tu dormi atât de liniștit
În brațele-mi de catifea
Pielea ta și-a mea se-mbrățișau
Când tu erai un om iubit frumos
Acum suntem acele flori
Ce se pot pune-n geam
Și pietrele ne cheamă-n ultima privire
Ne cheamă când tu nu vei sta
E iarnă-n inimile noastre și noi vom fi iubiții tăi
E iarna unui artist ce strigă când tu ești indiferent și vrei
Să schimbi fotografia noastră cu a unui cerșetor
Tu primul nostru vis... ce vei fi oare?
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concert
Pentru Eduard Dopireac
Trăiește-n lume un harfist,
Cântând pentru oricare floare.
Neîncetată sărbătoare
E-atunci, cînd zi de-odihnă n-are
Și pe-alții fericind, nu-i trist.
Vă-nchipuiți? Un larg de zare,
Sub care cîntă un harfist
Și-n fața lui numai cicoare,
Numai narcise zâmbitoare,
Stând în genunchi pentr-un Artist!
Li-i trecerea netrecătoare
Și la sfârșitul optimist
Li-i plata o înmiresmare
Și-n ea-l îmbracă, uimitoare,
Să nu le uite-al lor harfist!
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjugare...
Vreau să cunosc gustul buzelor tale,
Vreau să mă bucur că-mi stai doar în cale,
Vreau ca să-ți fiu ce calci în picioare,
Ce vezi, ce atingi cu drag, cu ardoare...
Sunt ca un pustnic ce-și caută raiul,
Sunt ca un prunc ce-și bombăne graiul,
Ca un artist ce în ideal tinde,
Ca un cuptor ce jarul și-aprinde...
Ești obârșia vieții care m-adapă,
În fața furtunii ești sinceră pleoapă,
Ești pană desprinsă din castul etern,
Idolniță-n care iubire ți-aștern!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Trăiesc, joc filmul vieții mele
Cu rol nescris, improvizez
Și nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.
Sunt în mulțime, figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.
Sunt singur responsabil d-acte
Și nu mai am vreun alt idol...
Un amalgam de artefacte
Pe scală, EU, cu cheia-mi sol.
Am câștigat multe concursuri;
Sunt zilnic "Reality show"
Scriindu-mi propriile discursuri...
Ce strig și eu primesc ecou.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia ca trofeu
Este femeia un trofeu?!
Gândea un mic pui de Orfeu
Slăbuț, modest la minte, trist,
Un ne-nțeles și slab artist...
Femeia, ca premiu privită
Poate să fie cucerită
În mii de feluri, mai contează?!
Va fi trofeu oricui cutează...
Dar ce te faci când, câștigată,
Va fi din nou evaluată
De alt pârlit de pui de-Orfeu
Ca mai-nainte: drept trofeu?!
Alte-ncercări de cucerire
La care facem referire
Alte războaie, lupte dure
Cine mai poate să le-ndure...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Epigon (23 noiembrie 1998)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din stânci
tăcerea stâncilor relaxează pământul
să nu se prăbușească în vulcani de foc
în tăria lor se-ntremează cuvântul
în lumea cunoașterii să găsească un loc.
vântul sculptează stânci - artist de seamă
le dă chip abstract și forme grăitoare
de la ele învăț sa nu mai am teamă
când planeta se cutremură sub soare.
pe fermitatea stâncilor se reazemă cerul
pe a lor coloane munții s-au format
precum niște magi dezleagă misterul
rezistenței planetei în nebulos climat.
în pieptul setos a răsărit izvorul
scrâșnete de stânci în susur s-au calmat.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrostih - dedicație la a 85-a aniversare a domnului Petre Gigea Gorun
Pahar și must al cumpătării,
E semn că-n fiecare an,
Trudind, la tâmplele ninsorii,
Rodind la anii tinereții
Erați și sunteți demn stejar.
Gonind, artist prin sine însuși,
Istoria l-a denumit
Gorun etern pe harta țării...
E azi, a 85-a floare...
Alb, tâmplele v-ați zugrăvit!
Gorun în suflet, măiestriei,
OM printre oameni ați pășit,
Român pe harta României.
Un mare-artist, poet, epigramist,
Nutrind spre transcendent cu fiecare vis.
acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încheietura mâinii stângi
Încheietura mâinii mele stângi,
E drumul către cumpăna fântânii,
Aceea ce adapă veșnicia
Cu secundele nemuririi.
Timpul este cel mai nebun artist plastic!
Cioplește cu mâna mea dreaptă,
Fragmente de artă.
Arcul de cerc al privirii
A rămas înțepenit,
Ignorând plus infinitul.
Am scris cu o lacrimă "lumină"
În întunericul de dincolo de noi,
Iar penelul tăcerii a șters-o
Cu o dungă arcuită ca o sprânceană.
Concav, m-am închis în liniștea mea,
Din care vă privesc zbuciumul
Același de când a fost inventat pământul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
..
La poala crucii e Maria,
Si-n chipul ei, nespus de trist,
A zugravit un chin salbatic
Penelul mester de artist.
Ea-si frange mainile si geme,
In gandul ei a-ncremenit:
Nu dumnezeul, care-nvie,
Copilul ei, care-a murit.
O vad si ma intreb, pe ganduri,
De rostul nepatrunsei firi:
De ce si chinul unei mame
E-n pretul unei mantuiri?
O vad si simt in suflet patimi
Din traiul nostru masurat,
Toti rastignitii mici ai sortii
Pe rand, in minte, mi s-abat...
Si stau pierdut... In jur de mine
Se schimb-al oamenilor val...
...............
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sunt o stea nemuritoare
Te iubesc, ca un nor... Apar, dispar și reapar,
Te îndemn la meditație...
Dependența de mine sau de iubire poate ucide
Te condamn la iubire veșnică, pentru oricine, fără drept de apel!
Te surprind cu ochii lipiți pe perete,
Ai adormit în peștera inimii tale,
Ai pătruns pe contrasens, neconducând atent
Ai ales distanța, ca pe o vindecare a rănii abandonului,
Permite-mi să mă joc și eu cu Rana aceasta...
Pot fi singură, pot fi lumină în casele singure,
Pot fi Luna pentru un artist,
Pot fi o stea nemuritoare....
Cu drag, unui om abandonat de patimi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!