Poezii despre arta comunicarii, pagina 5
Artă redusă la absurd
Umplut de versuri
sau umplut de gol
maxi și minieresuri
clipa trece rostogol
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, citate de Costel Zăgan despre versuri, poezii despre poezie, citate de Costel Zăgan despre poezie, poezii despre artă sau poezii despre absurd
Artă poetică
Poezia
nu
vorbește
Poezia
tace
despre
cuvinte
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, citate de Costel Zăgan despre tăcere, poezii despre cuvinte sau citate de Costel Zăgan despre cuvinte
Întru arta de a fi firesc
Cruzimea zilelor e-n pânde
Plutire de Adânc ceresc
Luminii noastre tremurânde
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre timp sau poezii despre lumină
* * *
Tu iubește, uită, iartă
Și dă sens semnificației
În tăcere, că-i o artă
Specifică conversației
Când vorbirea e deșartă.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre iertare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Arta suferinței
Viața sau moartea cântecul mi-l cere
de fiecare celulă dansează de durere
poezie de Costel Zăgan din Distihuri rebele (13 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre suferință, poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre durere sau poezii despre dans
Acord 8
Arta... dragii mei!
se aruncă de la etaj
în brațele unui salcâm
numai de dragul
revederii
unei râme...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vorbește.
vorbește despre cum poți îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oțel"
și despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.
despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spațiu,
să aibă loc vegetația spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
și din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.
vorbește despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre spațiu și timp, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre mâini
Mai bine stau...
.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...
... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viața pusă în doi pari....
... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubește mult
conceptul arta pentru artă
și tare-aș vrea să îl ascult...
... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre consumatori
* * *
Dacă haosul este
o lucrare de artă,
atunci inima mea
este o capodoperă.
poezie de D. Antoinette Foy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Inima niciodată n-a putut vorbi
Inima niciodată n-a putut vorbi,
Dar Cuvântul a fost rostit, ca tu să-l înțelegi;
Simți cum inima ți se frânge-acum, aici,
Deși-alte inimi sunt întregi.
Timpul ne învață zilnic, pe pământ, lumește,
Arta care frânge inimi și le lecuiește.
Inimă, ai putea fi uneori naivă și nu puțin,
Dar ce-ai avut de spus, ai spus de fiecare dată,
Iar ecourile-acelor spuse revin, revin,
Se-întorc mai vii ca niciodată.
Timpul ne-nvață arta care-nvie-o inimă-nghețată.
Limbă, tu poți exprima doar
Silabe, bucurii sau întristări,
Până când timpul, luminând străvechi cărări,
Va învia Cuvântul iar.
Timpul, un domn atoate-iertător,
Garantează cuvântul cel nepieritor.
poezie de Edwin Muir, 1887 1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tristețe, poezii despre naivitate sau poezii despre bucurie