Toate rezultatele despre apogeu, pagina 5
Cât o mie de cuvinte
Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.
În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.
Doritul meu, singurătatea mea,
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o mie de cuvinte
Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.
În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.
Doritul meu, singurătatea mea
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emil Botta, actorul poeziei românești și al măștilor teatrale, rămâne simbolistul perfect al actului poetic consumat până la apogeu pe o scenă improvizată în numele toamnei. Poetul singurătății și al sensibilității profunde, și-a jucat propriul rol în mijlocul frunzelor moarte, pe scena "bătută de novembre". Mereu "mistuit de un dor fără sațiu", poetul artist a stins dorul frunzelor de verde într-un cult al pământului.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Poezia ca o piesă de teatru: Să ne amintim de Emil Botta, Asociația Scriitorilor Academus - București (24 iulie 2017)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Indulgență divină
Mă mint să văd în mine ce nu-i adevărat...
Mamona nu stă-n casă cinând cu Dumnezeu...
Mă mint c-aș fi aleasă pe drumul cel curat,
Dar adevăr, e numai orgoliu-n apogeu.
Sunt mult prea multe taine ce eu am cunoscut...
Așa multe mistere pătruns-au prea adânc...
De la-nceput mi-a dat multe de avut...
Cărând neîncetat din timpul meu de prunc...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul ecoului
Semnal din vocea lui privată
În armonie cu vestitul grai
În tandem cu răsăritul lui
Pe fază cu secvențe lirice
În tandem cu apusul său
Dezvoltând showuri palpitante
Un ritual undeva la apogeu
De vibrație virtual vitală
Vocea ecoului în armonii pure
Într-un model aerian estetic
Reverberând în eul propriu
Tot mai flatant și trepidant
Acolo printre reflexe purpurii
Portal senzitiv de răsunet
Un trubadur geamăn cu sine
În succesiuni dual armonice.
poezie de David Boia (26 august 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horoscop
Știu că sunt cuvinte pe care nu le înțeleg,
cum ar fi apogeu sau azimut.
Știu că sunt diagrame care se pretind a fi
diagramele trecutului și prorociri
privind viitorul.
Dar eu sunt îndrăgostit de frumușelul Azi
care nu stă încremenit
pentru a fi măsurat. Trecutul
e plecat într-o țară îndepărtată, iar viitorul
n-are-n el viitor.
Dar pe frumușelul Azi îl iubesc, îl iubesc
pentru că mi se arată...
și-i voi fi întotdeauna fidel.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
PRIVESC
Privesc spre cer neîncetat,
Cu mâinile pe al meu piept,
Vreau să am sufletul curat,
În orice judecată să fiu drept.
Doamne dă să fie bine
La toți din lumea asta,
Să aibă zile senine,
Ocolească-ne năpastă.
De ce să condamn tinerețea,
Cea care m-a purtat cu elan,
Astfel am atins bătrânețea,
Mergând înainte, an după an.
Nu! N-am să plâng vreodată,
Voi zâmbi chiar când e greu,
Urcând treaptă cu treaptă,
Până ajung la apogeu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul căutătorului de Dumnezeu
Îl caută pe Dumnezeu
Și încă n-a putut să-l vadă,
Acolo sus, în apogeu
Rămâne-n spațiu prins în nadă.
A scotocit și-n Empireu,
De pază a-nceput să șadă,
Să-l caute pe Dumnezeu,
Dar încă n-a putut să-l vadă.
Pe gânduri a-nclinat să cadă,
Că de găsit e tare greu
Și să-ntâlnești un antic zeu
Pe o celestă esplanadă.
Îl caută pe Dumnezeu!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragoste...
Din dragoste...
... cu drag eu ți-aș vorbi
Să-ți spun ce tu nu cred că ști,
Sau știi și nu dorești să spui
Pierdut în ochii tăi căprui...
Din dragoste cu stimă-ți scriu
C-aș vrea un crucifix să-ți fiu,
Și să mă porți la piep mereu
Să simt...
... că am atins un apogeu...
Din dragoste...
... cu dragoste mă suflec
În urma ta...
... ce pașnic ți-o adulmec,
Și-am să te las să hotărăști
De mă iubești sau mă urăști...
Din dragoste cu-alint îți spun
Că sufletul mi-e cam nebun,
Să-l țin în frâu nu știu cât pot,
Căci te iubește mult de tot!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (24 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Apogeu
Să fie o greșeală, sau se poate
Ca nebunia-aceasta să ascundă
În sânu-i primitor, cea mai profundă
Și-nălțătoare culme dintre toate?
De ce-mi simt ora a fi doar secundă,
Când mă scufund cu tine-adânc în noapte?
Cumpliți fiori născuți din simple șoapte
Ne-mping grăbiți spre următoarea rundă.
Prea mult mister și prea puțină teamă.
O strig degeaba, mintea nu m-aude.
Doar inima mă bagă-acum în seamă,
Sub influența magicelor unde.
Mă copleșește vocea care cheamă
În grava-i profunzime ce se-ascunde.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!