apa trece pietrele raman

Moarte

Apă neagră,
adâncă şi sumbră, nemişcată şi rece...
toţi oameni au trecut pe aici –
sau vor trece.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand orbul plange

Traiesc singur, inchideti usa grea,
N-astept pe nimeni aici in lumea mea.
Si nu astept nimic de la voi
Chiar daca m-as tiri prin apa sau noroi.

Sunt un om sarman, sunt un orb si-atat
Care plange si nimic mai mult.
Si cand orbul plange, Dumnezeule
Doar pietrele sunt ude.

Am avut un prieten care m-a ingrijit
Dar s-a imbolnavit si-ntr-o zi a murit.
Intr-o grea iarna pe ceata si viscol
A disparut si de-atunci locul sau este gol

Camera e rece, mi-e frig si n-am cui
N-am cui, n-am cui sa spui,
Cind un orb plange-n frig
Si pietrele se fring
Numai oamenii nu.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă

Încă mai sar fulgi
din mine
şi vorbesc de zbor
pentru a doua oară.
Perfect joc
al pielii închise-

smulgeţi-mi-o
până rămân crud!

A trece
e o artă ca oricare alta.

poezie de Constantin Dracsin din Poezii şi desene (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinde-mă

.. eu
am să rămân pe veci
captiv într-o staţie
prin care
nu o să mai treacă un alt vis,
am să te aştept,
ca şi când ai mai trece pe aici
şi am să mă prefac
că trăiesc în tot acest timp!

poezie de Mihail Coandă din Doar un nebun mai crede în vise
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de poveste

un poem de dragoste
trece neobservat
pe apa sâmbetei.

soarta lui nu mai stă
de ceva vreme
în mâinile toamnei.

aerul prin care
îşi purta gândurile
miroase acum a cenuşă.

un poem de dragoste
trece neobservat.
niciun cal răpciugos nu găseşti,
niciun zmeu,
nicio zână...
auzi?!

cad merele de aur din poveşti.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec orele

Trec orele ca nişte note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...

Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârşitul
Şi tristul gol că nu mai sunt...

Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul îşi întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...

Uimit în loc s-opreşte omul
Ca-n faţa unui ne-nţeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.

Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie,
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 27.01.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (27 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mâinile-mi sunt reci
sufletul se hrăneşte prin tine
tăcerea cântă o melodie fără sfârşit
plângând până vine dimineaţa
Lasă apa să curgă, femeie
goleşte pietrele
umple-mi plămânii cu focul iubirii
Într-un labirint de sentimente
se aşterne un nou început
prin nuanţele zilelor îndepărtate
învelim ecourile
în mantia somnului de dup-amiază..

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!