Poezii despre am inteles, pagina 5
Stea adusă de vânt
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânță.
Am și glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai așezat pe frunte
Și-ai început să-ncolțești
Am înțeles că ești o sămânță.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Ești o sămânță.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naști
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre umor
- poezii despre plante
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre creier
- poezii despre botanică
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oraș
- poezii despre înot
- poezii despre școală
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre studenție
- poezii despre simțuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Carmen
Daca am trait o viata,
Ce oare te-a facut sa crezi,
Ca in aceasta dimineata
Nu ai sa ma mai vezi?
Nu am plecat macar atunci,
Apoi, de ce-as pleca acum?
Chiar de-s satul sa-mi dai porunci,
Nu vreau sa fiu singur in drum.
Prezenta ta in viata mea,
Nu-i o amprenta oarecare,
Noi doi am realizat ceva
Nu e vizibil... dar e mare.
Cum suntem noi nu mai sunt doi,
Deoarece am inteles ca tu
Oricat de mult eu ti-as gresi
Nu o sa-mi spui vreodata nu.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, citate de Vlad Bălan despre iubire, poezii despre sat, citate de Vlad Bălan despre sat, poezii despre religie, citate de Vlad Bălan despre religie, poezii despre rai, citate de Vlad Bălan despre rai, poezii despre existență, citate de Vlad Bălan despre existență, poezii despre declarații de dragoste, citate de Vlad Bălan despre declarații de dragoste, poezii despre cuvinte sau citate de Vlad Bălan despre cuvinte
Tinerețe darul vieții!
În visul din noaptea asta, tinerețea mi-am privit
Și am înțeles din start cât de multe am pierdut
Trecut-au anii ca gândul, să-i prețuiesc n-am reușit
Și abia atunci mi-am dat seama, c-am crescut și n-am știut...
Darul vieții mele este, tinerețea ce-am trăit
Unde am încercat mereu să fac ceva deosebit
Ca să-mi rămână în amintire, faptele de neuitat
Cum a rămas așa odată, un lucru mare-însemnat
Tinerețe-floare tristă, ce să fac de n-am știut
Să-ți păstrez a ta splendoare încă un an, încă un minut...
Te privesc cu disperare, din urmă mă uit cum pleci
Și din urma ta apar diminețile mai reci...
Tinerețe ești un dar ce trebuie prețuit
Cum mama păzește un copil, când abia este născut...
Nu pleca mai stai te rog, repede mă părăsești
N-am reușit să înțeleg cât de mult îmi trebuiești...
Tinerețe dulce floare, dai culoare omenirii
Cine te-a trăit deja, rămâne cu amintiri
Nu-i limbă să poată spune, nici stilou să poată scrie
Tinerețe floarea vieții, tinerețea e poezie!
poezie de Adriana Stratulat (18 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre flori, poezii despre amintiri, poezii despre tristețe, poezii despre poezie sau poezii despre noapte
Cuget târziu I
Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme și încă nu am reușit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.
Am observat că și iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viața, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susținători rătăciți.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărțite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experiențele vieții rumegate în timp nasc boabe de înțelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înțeles că numai diferența dintre caracterele omenești stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieții nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simțit că iubirea are puteri magice și dincolo de viață.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că și eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogați spiritual și pacea inimii lor, dar nu și renunțările lor lumești.
Admir plângând bucuriile performanțelor omenești și sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omenești sunt diferite ca să ne înțelepțim unii pe alții.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viața cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre bucurie, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri, poezii despre învățătură sau poezii despre valoare
Cuget târziu
Am dedus că viața pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseții ei spirituale,
care prin legile înțelepte va înflori sănătatea, fericirea și pacea sufletească a omenirii.
Am învățat că nu râvnesc și să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape și de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat și să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracție să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială și cea spirituală și să aleagă.
Am înțeles că nu întâmplător viața pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înțelepciunii.
Am dedus că în travaliul vieții pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viața oamenilor în episoade dramatice și poate educative până la sfârșitul ei.
Am înțeles că oricât de ateistă și nesaturată este stiința omenirii, în fața neputinței și a morții îngenunchiază la picioarele Divinității cerându-i cu pioșenie ajutor și îndurare.
Am dedus că oamenii ațâțați de poftele cunoașterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele și blestemele lor.
Am înțeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mișcării și ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre frumusețe, poezii despre sănătate, poezii despre suflet, poezii despre moralitate sau poezii despre apă
Mama
Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieții, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înțeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii și prin mintea mea în timp ce-ntr-una am crescut ;
O văd și-acum, ce vis frumos! la patru anișori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agățat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, și-apoi bucate,
De-aveam impresia că știe ca să le facă ea pe toate,
Dar când crescusem puțintel, făcând "cei șapte ani de acas'"
Fi'nd primul ei învățăcel, și "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, și cât de mult o admiram,
Că dumneaei mai multe știe chiar decât eu mi-nchipuiam!
De-abia prin școală, eu boboc, știind ce-i prin abecedare,
Când mă lua ea de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la șaișpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Ii răspundeam, și cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre mamă, poezii despre zgârcenie, poezii despre vârstă sau poezii despre urechi
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre hârtie
Iesirea din Bucovina
Cu ochii impaienjeniti,
de parca-mi palpaie retina,
am inteles, mai e putin,
si voi iesi din Bucovina.
De unde, ma intreb, mai am
in minte-atata dor de duca,
de nu raman aici sa simt
pe gard cum fanul se usuca.
Un relief nelamurit
in toamna ca niciunde alta,
si eu ce sculptor idiot
in iarba ei lucrand cu dalta.
Pritr-un intreg monumental,
un tot netot isi taie cale,
si in afara de noi doi,
sunt toate-aici monumentale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sculptură, poezii despre munți, poezii despre foc, poezii despre dor sau poezii despre arte plastice
Arta iertării
Sub cerul unde liniștea m-așteaptă
Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers,
Ce mare e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
M-am fost crezut oracolul stihiei
Și împăratul clipei, mai ales,
Și-adeseaavocatul Veșniciei
Și-abia acum, târziu, am înțeles
Că toatele-s în van de nu-i durerea
Primordialul schit, spre care-n zori
Cuvântul meu a-ncendiat tăcerea
Și-a-ngenuncheat în fața unei flori,
Care e Ea, a lumii mele soartă,
O sfântă-n amintirea de neșters.
Ce taină e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre îngeri, poezii despre oracol, poezii despre mâini, poezii despre fructe sau poezii despre frică