Poezii despre alte religii, pagina 5
Nu știu cine
nu știu cine
m-a învățat să iubesc?
poate respirația ta
pe pragul morții,
poate oglinda tainică
a oceanului
deasupra căruia se despletea
luna și devenea roaba
trupului întunericului,
poate stampele infinitului
înmuiate în azurul tainic,
poate rozele brodate
cu adieri de brize
și rostirea teiubescurilor
printre alte și alte morți
și plecările tale din setea ființei
și sufletul flămând.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte cuvinte
Un izvor rabufneste
cu sopote din mii de fire
aducand la lumina iubirea.
Se duce la vale,
meandrele scalda radacini
proaspete in primavara.
Picioarele tale goale
batatoresc cararea pana la
malul meu
Din nou putem juca sotronul
copilaria ne zambeste
printre mieii izbucnind
in fuga fara constiinta
apropierii invierii
prin jertfa.
Floriile se duc
odata cu ploaia
[...] Citește tot
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de mulți...
Atâția zei ce ne-amăgesc,
Religii care ne-nvrăjbesc,
Atât de multe catedrale,
În timp ce nu avem spitale,
Atâți prelați ce-n lux trăiesc,
În timp ce-atâția flămânzesc,
Atâți ce n-au pe Crist model,
Ce nu a strâns averi de fel,
Atâția clerici ce-s trufași
Și papi ce fost-au ucigași,
Atâți episcopi ce-s corupți
Și slujbe țin, neîntrerupți,
Atâția popi ce preacurvesc
Și pedofili ce ne-ngrozesc,
Că bietul om e bulversat
Și nu mai crede-n zei vreodat'.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (5 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scena-i gata
păcat doar că ești mort
viața asta e o scenă și noi toți suntem actori, sau cel puțin așa se spune
dar viața e plină de clișee și de cuvinte înălțătoare ce rod asemeni hamului
încât te întrebi, ultima lacrimă cărui vis neîmplinit o oferi
sunt grădini misterioase, ignorate pentru că nu au programul afișat
cuvintele emigrează în cuști și trag obloanele dar pentru că nici așa nu scapă
intră în greva foamei. tac. oricum nu are cine să le mai audă în această cacofonie
viața îți da câteva palme la început, te îmbăiază, și te parfumează la final
fără să-i pese dacă ai apucat să-ți înveți rolul sau nu, ea trage cortina și pleacă
are alte cuvinte de legănat. alte nume de potrivit. alte roluri de dat
hei tu! hai în scenă... numai ai grijă că sufleorul... ne-a părăsit
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă rotunjită în care te simți copil
Ne-a prins iarna
în palmele ei
și
ușor ne mângâie
nu ne mai strivește cu gerul
aspru
ci
blând obrajii ni-i masează
cu fulgi în picaj
rotunjită clipă în care te simți din nou copil
adulmecând atâția fluturi albi ce-ți cad pe palme
și chiar în ochi îmbălsămându-ți privirea
cu setea acesta de alb ce-ar trebui
sufletele să ni le înveșmânte
cu prisosință
în timp
iar
ochii
ne fug mai sus
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (17 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă rotunjită în care te simți din nou copil
Ne-a prins iarna
în palmele ei
și
ușor ne mângâie
nu ne mai strivește cu gerul
aspru
ci
blând obrajii ni-i masează
cu fulgi în picaj
rotunjită clipă în care te simți din nou copil
adulmecând atâția fluturi albi ce-ți cad pe palme
și chiar în ochi îmbălsămându-ți privirea
cu setea acesta de alb ce-ar trebui
sufletele să ni le înveșmânte
cu prisosință
în timp
iar
ochii
ne fug mai sus
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulci infinituri
În ziua in care te-așteaptă
Atâția nouri călători
Ai mai urcat o altă treaptă
Și te-au curtat alte culori.
Ai vrut s-atingi alte zenituri
Și te-a-nțeles steaua Canopus
Și-ai spiralat dulci infinituri
Plutind pe floarea cea de lotus.
Nu uiți, dar totuși ți se pare
Că-nrămuratele abise
Au un parfum de-nsprâncenare
Cu-nfiorarea de la vise.
Și știi că trebuie să vină
Fata din zări hiperboree
Ca o lumină blândă lină
S-o rup din coasta mea-femeie!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu alte cuvinte
la robinet
curge ură
(inflația de vorbe
deflația semnificatului)
respirăm aerul interior
ca și cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfețe presetate)
și vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual și chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăși uns cu alte cuvinte
funcționează
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kalasnikov abia-nfrunzit
Atât de proaspăt, versul tău verzui
m-ademenea, duios, din vreme-n vreme,
și dorul meu se-nfiora hai-hui,
învăluit în sfârcurile-ți mov,
iubito, ia-mă azi de unde nu-s,
ia-mă pe sus,
mă umflă cu mascații
și-obligă-mă să îți reintru-n grații,
să-ți mobilez firida din alcov,
ca-n alte anotimpuri, alte vremi...
Și-apoi, întocmai ca soldatul rus,
cu sufletul năpraznic răscolit,
aștept la pieptu-ți dulce să mă chemi,
să te mitraliez cu crizanteme,
cu un kalasnikov abia-nfrunzit!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!