agonie si extaz...

Dualitate

sunt şi înger şi demon ambii deopotrivă
unul mă ridică altul mă coboară
când în valuri tulburi înot în derivă
când pe Golgota urc pe-o cale uşoară.

de la agonie la extaz trec des
când mă trezesc din coşmar cu ţipete pe buze
sau când cu ciocolată buzunare îndes
cu dulci bucurii să ademenesc muze.

şi raiul şi iadul sunt aici pe pământ
trec dintr-unul într-altul cu patimă rară
diferenţa-i făcută de faptă şi cuvânt
umbre şi lumini oricum mă înconjoară.

înger sau demon, m-aşteaptă un mormânt
cu versuri sculptate pe piatra funerară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este ca un mascul îndrăgostit

nebună şi totuşi calmă
îşi iubeşte ţărmul ca şi cum s-ar termina
apoi îmbrăţişează până la plutire oamenii
şi chiar până la moarte uneori
îşi dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca şi cum le-ar urca pe mese
şi le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie şi extaz
când pe un pisc de val
când pe cine ştie care constelaţie ultimativă
apoi le duce-n lună şi le urcă-n soare
le promite scoici absolute
şi delfini jucăuşi

chiar şi afrodita s-a născut aşa
din spumele sale
şi generoasa deschiderea a uscatului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea netulburată a fiinţei este extaz; starea de nelinişte e ceea ce apare ca fiind lumea. În non-dualitate este beatitudine/extaz; în dualitate experienţă. Ceea ce vine şi pleacă este experienţa cu a ei dualitatea suferinţă şi plăcere. Beatitudinea este incognoscibilă. Poţi fi beatitudine, dar nu beatificat. Beatitudinea nu este un atribut.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul când îţi dai seama că n-ai avut pe cine să iubeşti într-o viaţă înseamnă începutul agoniei sufletului, agonie ce se reflectă mai întâi într-un cenuşiu amorf al ochilor - ei îmbătrânesc primii - într-un rictus al gurii, pe care trebuie mult exerciţiu în oglindă pentru a învăţa să-l ascunzi. Această agonie sufletească se reflectă într-o îmbătrânire fizică bruscă. Descoperirea asta, a vidului unei vieţi, te schimbă de azi pe mâine, ca trecerea prin groaza unei catastrofe.

Ileana Vulpescu în Viaţă, viaţă, legată cu aţă
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac paradoxal

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz şi agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură

mi-ar trebui iar o credinţă de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

primesc lovituri ca într-un ring de box
boala şi bătrâneţea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoţie creşte în anvergură

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul nu e ceva ce trebuie obţinut. Pe de altă parte tu eşti extazul. Dorinţa (de a-l obţine) este născută din senzaţia de incompletitudine. Dar a cui este această dorinţă de incompletitudine? Întreabă-te. În somnul adânc erai în extaz. Acum nu mai eşti. Ce s-a interpus între extaz şi non-extaz? Eu-l. Caută-i originea şi află că tu eşti Extazul.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică şi spirituală în această lume în care omul cerşeşte existenţa. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-şi voinţa neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinţei sale îşi pierde sensul de a trăi în toate direcţiile frumuseţea tulburătoare a vieţii care nu e altceva decât iubirea.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de o săptămână, şi-a aşteptat, în extaz, condamnarea la moarte. Până astăzi, Skripnikova susţine că a fost cea mai luminoasă săptămână din viaţa ei. O afirmaţie căreia, dacă e înţeleasă cum se cuvine, i se poate da crezare. Este extazul ce coboară, compensatoriu, în suflet, când ai renunţat la orice speranţă într-o salvare imposibilă şi te-ai abandonat integral eroismului. (Dragostea de viaţă spulberă acest extaz.)

Aleksandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag, volumul II
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul nu e ceva ce trebuie obţinut. Pe de altă parte tu eşti extazul. Dorinţa (de a-l obţine) este născută din senzaţia de incompletitudine. Dar a cui este această dorinţă de incompletitudine? Întreabă-te. În somnul adânc erai în extaz. Acum nu mai eşti. Ce s-a interpus între extaz şi non-extaz? Eu-l. Caută-i originea şi află că tu eşti Extazul.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în pleoapă

mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne aşază ochi în pleoapă
şi soare în păpădie?

nu ştiu, nu ştii cum şi cine
ne aşterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie şi extaz.

alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!

să foşnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-aşa mici

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!