Poezii despre acut, pagina 5
Sinonimul libertății
Eu spun să fiți puțin mai moderați,
De ce vă tot schimbați mereu natura?
Nici fiii dintr-o mamă nu sunt frați
Că-n porii dilatați se-mbibă ura.
De ce-i atât de cronic și acut
Sindromul ce lovește-n omenie?
De ce îți sunt mereu necunoscut
Când inima mi-o dau bine să-ți fie?
Eram cândva mai simpli, mai curați,
Ce clar vedeam în noi asemănare!
Iar azi au unii moft de împărați
Și calcă sictiriți totu-n picioare.
De ce nu renunțați voi la prostii?
Pământul nu-i pupitru cu butoane
Nici dragostea se-mparte în etnii,
Nici doamnele-n banale și cucoane!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Himeră
te știam până la epuizare
într-o zi eram diabolic de trist
alteori diabolic de viu
concretizam în abstract
o filosofie ipocrită
despre esența destinului în doi
într-o prăpastie
se năștea moartea unei mari iubiri
te adoram până la autoexterminare
uneori erai apatică
în lunile ploioase
alteori o himeră
între oglinzi paralele
îmi plăceau capriciile tale
și ale vremurilor
îmi plăcea tăcerea ta
de șarpe
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren primordial
Venea un tren așa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm
Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert și bestial
Trecea și huruia întruna
A apărut ca din neant
Și a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Și mai ales aglomerat
Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Crește la orișice semnal
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Plimbare la piramide
Ce albastru este cerul
Ce frumoasă este marea
Ce adânc este misterul
Ce acut simțim chemarea.
Piramidele ne-așteaptă
De mai multe mii de ani
În deșert, cu fruntea dreaptă,
Fără teamă de dușmani.
Le privim cu încântare
Și ne cățărăm pe ele;
Ești un pic cam temătoare
Și-ai picioarele cam grele.
Precaut, te țin de mână
Nu cumva să te împiedici
Și mă uit ca într-o fântână
Drept în ochii tăi magnetici.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară fără cuci
Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Și simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deși a-nmuguri a inceput.
Ce primăvară plină de hachițe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caișii înfloriți sunt doar o schiță,
De simfonie cu bondari rătăcitori.
Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absență,
Petale în livezi se-aștern tăcute,
Iar albul radiază emergență.
Un an impar cu primăvară șuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopțile cu frigul pe daiboj.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie de zăpadă
spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între ghețuri și-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă
acuma când vine o altă stihie
te caut în mine și în erezie
pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie
pe niciodată și pe veșnicie
tu vii înspre mine, ai coapsele albe
și ninge a tine din florile dalbe
și cu zăpada ce n-a vrut să-mi vie
în inefabila copilărie
mi-e dor cel mai tare când ninge a tine
ca în calendarele precreștine
și-n imaculata calamitate
mi-e dor de trecutele noastre păcate
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antirăzboinic
cam și cum ruinele ar putea
fi vesele
ca și cum planeta
ar tânji după-un gol de planetă
ca și cum am citi în ziar
"cedez boabă de rouă din potirul de mac
contra unei urme
de cianură din sărutul fatal"
ca și cum poezia aceasta
scrisă ar fi pe cenușa dezmățului,
epilog nunții androizilor când
poetului i s-a terminat
cota de tropi hărăziți
pentru veacul în curs,
când se aprobă divorțul
dintre retină și verdele crud-aromat,
dintre auz și văzduhul livezii frumos trilurat,
dintre dimineața cu soarele
mijind căpșuniu pe un cer voroneț
și bucuria intrării-n tumultul orașului tânăr,
[...] Citește tot
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață fără cuvinte
Tânjesc, tânjesc aproape până la durere
Să-mi găsesc visatul, rarul, fostul companion
Fără perdea, cu zâmbet larg, fără fason...
Să mă deschid mimoz mascul, să-i cer părere.
Pierdut îs de-o lume tot mai multă mută,
Ce-și spune doar cuvinte neauzite, goale,
Schimbând auz cu idiferență-n veșnice târcoale,
Să afle ca-ntr-o doară pe ascuns știrea pierdută.
Cât bine răscolit mi-ar face confesatul
Din amintiri veninde de un prevăzut trecut;
Să nu se-adune cronic, dintr-un recent acut...
C-un dialog burlesc, boem, mult așteptatul.
Nici vidul nu mai este să se umple din plin,
Căci nu mai e intrare, e doar zid de-un refuz
C-un plictisit apatic, căscatul de mofluz...
Ca-n sihăstria vieții ce ne e pan-destin...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea
printre flori, în splendide culori
doi fluturi albi
împerecheați într-un sărut
acut, discret și inocent
printre sălcii și salcâmi
două păsări împreună
departe, undeva, cândva
soarele îmbrățișează marea
într-o tainică chemare
în surâsul zorilor și țipătul norilor
pe țărm așteaptă o femeie
contopită cu cântecul mării
val după val, se pierd în larg, în zbor ireal
tu unde ești femeie
floare de lotus închis
să te dezbrac de gânduri, de taine, de păcate
să dau de pământ cu toate
nu-mi pasă...
am atins într-o noapte gândul cu buzele
sărutând timpul strecurat între noi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea ultimului foc
Părul tău e-o noapte fluturând în Soare
Ca o-nflăcărare sub un vânt domol
Care îți întinde brațe ca o boare
Și-ți cuprinde trupul într-un carambol.
Buzele-ți atinse de sărutul cald,
Capătă culoarea ultimului foc
Din grădina-n care dorurile-mi scald,
Cu dorința-ntâie, din întâiul loc.
Sânii îți tresaltă-n aerul grăbit
Să-și retragă pașii de pe un tărâm
Încărcat de patimi căutând sfârșit
Prin infernul roșu-n care coborâm.
Sângele se-adună în șuvoi de lavă
Care-și face cale-n freamătul tăcut
Dintr-un trup ce saltă încă o octavă
Într-o simfonie c-un final acut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!